Sfântul Mare Mucenic Gheorghe – mărturisitorul curajos al adevărului

Sfântul şi Marele Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia dintr-o familie ilustră şi renumită prin faptele sale cu adevărat creştineşti. Încă din fragedă copilărie, a rămas orfan de tată şi a fost crescut în frica lui Dumnezeu de către mama sa, care era din Palestina, unde avea domenii întinse. A îmbrăţişat cariera armelor, şi s-a distins aşa de mult, încât a fost numit tribun al unui corp de armată, comite şi comandant şef.
Cu toate acestea, în consiliul ce s-a ţinut pentru persecutarea creştinilor, Sfântul Gheorghe a combătut din răsputeri planurile împăratului, mărturisind vitejeşte pe lisus Hristos. Împăratul surprins de purtarea sfântului, a făcut semn unui dregător pe nume Magnetie să răspundă lui Gheorghe. Acesta l-a chemat la sine şi l-a întrebat: Cine te-a îndemnat să vorbeşti cu atâta îndrăzneală? Sfântul Gheorghe a răspuns: Adevărul. Din întrebările şi răspunsurile ce urmară, s-a constat că este creştin şi gata în orice moment să pătimească pentru lisus Hristos.
Împăratul Diocleţian a încearcat prin cuvinte măgulitoare să-l atragă de la credinţa creştină, dar Sfântul a rămas statornic în hotărârea sa. De aceea a fost dus în temniţă şi supus torturilor celor mai grozave, punându-i-se o piatră mare pe piept, încât era să fie cu totul strivit. A doua zi a fost dus înaintea împăratului cu pieptul turtit încât abia putea să vorbească, şi totuşi a rămas statornic în hotărârea sa. A fost apoi legat de o roată şi sfâşiat de fiarele ascuţite care treceau prin corpul său. Aceste chinuri, Sfântul Gheorghe le-a suferit cu mare răbdare, lăudând pe Dumnezeu cu mare glas, apoi numai în inima sa, fără să scoată măcar un suspin. Împăratul crezând că a murit, a plecat plin de bucurie la templul lui Apolos, iar Sfântul a fost dezlegat şi vindecat de rănile sale, prin puterea lui Dumnezeu, Care trimise un înger luminos ca să-l îmbărbăteze.
Împărăteasa Alexandra (prăznuită pe 21 aprilie), văzând pe Mucenicul tămăduit în chip minunt, a crezut şi a cunoscut adevărul, dar împăratul a poruncit ca Gheorghe să fie îngropat într-o groapă cu var nestins, de unde a ieşit nevătămat. După aceea a poruncit să aducă nişte încălţăminte de fier, care să aibă piroane lungi, cu care fiind alungat, s-a rănit grozav la picioare, dar şi de data aceasta s-a vindecat.
A doua zi de faţă cu senatul şi toţi dregătorii a îndemnat pe Sfântul Gheorghe să jertfească idolilor, dar Sfântul, cu multă îndrăznelă mărturisind credinţa sa, a fost bătut cu vine de bou, până ce tot trupul său se făcu numai răni. Îndată după aceea vin-decându-se şi stând cu faţa veselă în faţa lui Diocleţian, acesta a crezut că numai prin farmece se vindecă el aşa de curând. Deci porunci unui vrăjitor renumit Atanasie, ca să-l biruiască prin farmecele lui şi să-l omoare cu otravă. Pregătindu-i acesta otrava, Sfântul a luat-o cu bucurie, dar după un ceas, împăratul a văzut că Gheorghe a rămas nevătămat. După aceea, înviind un mort, mulţi au crezut, printre care şi vrăjitorul Atanasie.
Peste noapte i s-a arătat Domnul în vis şi l-a îmbărbătat, vestindu-i, că în curând va primi cununa muceniciei. Chemând apoi pe servitorul său i-a spus cele ce trebuia să facă după moartea lui. A doua zi Diocleţian încearcă a-l îndupleca cu cuvinte blânde, dar Sfântul s-a dus în templul lui Apolon şi prin rugăciunile sale a făcut de au căzut toţi idolii la pământ. Auzind de aceasta, împărăteasa Alexandra n-a mai putut tăinui credinţa sa şi alergând la locul unde se afla marele Gheorghe, a început a striga: „Dumnezeul lui Gheorghe ajută-mă că Tu eşti Unul Atotputernic”. După ce s-a potolit mânia poporului, văzând că toate încercările sale sunt zadarnice, împăratul Diocleţian a poruncit să-i taie capul Sfântului, cât şi Sfintei Alexandra – soţia sa. Ostaşii, târându-i la locul de osândă, împărăteasa şi-a dat sufletul pe cale, iar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, după ce s-a rugat cu căldură lui Dumnezeu, mulţumindu-i pentru binefacerile primite, cu bucurie şi-a plecat capul ca să-i fie tăiat şi a primit cununa cea neveştejită a slavei în ziua de 23 aprilie, anul 296. Sfântul Gheorghe a fost ocrotitorul armatei lui Ştefan cel Mare. De aceea, pe steagurile de luptă ale slăvitului voievod al Moldovei se afla pictată sau cusută icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă care se lupta cu balaurii. Balaurul simboliza lmperiul Otoman, forţele răului, tot ceea ce este potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi demnităţii umane.
Pr. Prof. dr. Mihai STAN, Directorul Seminarului Teologic Sf. loan Gură de Aur din Târgovişte