Atenţie la ciupercile otrăvitoare!

Temperaturile pozitive şi umiditatea solului, în anul curent, au creat condiţii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor în natură, ceea ce a contribuit la apariţia cazurilor de intoxicaţii acute cu ciuperci. Ciupercile din natură pot fi comestibile, necomestibile şi toxice, uneori chiar mortale. Toxicitatea ciupercilor depinde de condiţiile climaterice, de zona de unde au fost recoltate, de vârsta lor, de anotimp, de modul de preparare a lor, de cantitatea ingerată, şi de starea de sănătate a consumatorilor. Populaţia este sfătuită sa nu consume ciuperci culese de pe câmp sau din pădure, ci doar cele crescute în sere autorizate şi comercializate în magazine. Nu se recomandă consumul ciupercilor persoanelor cu probleme de sănătate a aparatului digestiv şi copiilor până la vârsta de 7 ani.
Intoxicaţii cu ciupercile citate apar în mod frecvent din cauză că se pot confunda uşor cu ciupercile comestibile.
Cauzele intoxicaţiilor cu ciuperci:
– Necunoaşterea ciupercilor;
– Neatenţia la culegerea lor;
– Procurarea ciupercilor în locuri neautorizate (la marginea drumurilor, pieţe, conservate în condiţii de casă, etc.);
– Culegerea ciupercilor bătrâne sau a ciupercilor afectate de insecte; – Culegerea ciupercilor de către copii;
– Ignorarea regulilor de preparare culinară;
– Culegerea ciupercilor în locuri poluate.
– Cu toate acestea cea mai reală cauză a intoxicaţiilor grave cu ciuperci este IGNORANŢA!
Cazurile de otrăviri accidentale cu ciuperci sunt cauzate de ignoranţa persoanelor care le culeg sau al celor care le procură de la persoane necunoscute. Simpla experienţă, fie ea şi îndelungată, nu scuteşte de accidente. Există numeroase ciuperci care îşi schimbă într-o oarecare măsură aspectul, devenind asemănătoare cu alte specii.
Toţi culegătorii, care cu adevărat cunosc ciupercile, confirmă faptul că în ciuda atenţiei sporite, cunoaşterii şi a experienţei, au cules deseori şi specii otrăvitoare, pe care le-au putut elimina doar la o a doua verificare atentă.
Perioada de incubare în intoxicaţiile cu ciuperci
Deşi termenul de „incubare” este oarecum impropriu pentru toxicologie, el s-a înrădăcinat ca noţiune ce desemnează perioada asimptomatică, care se scurge de la consumul ciupercii otrăvitoare până la apariţia primelor semne ale intoxicaţiei. Nu există o regulă strictă, dar se constată că cu cât debutul intoxicaţiei este mai rapid, cu atât ea este mai puţin periculoasă. Din acest motiv, principalul criteriu de clasificare a intoxicaţiei cu ciuperci este perioada de incubaţie.
Sindroamele provocate de intoxicaţiile cu ciuperci cu perioadă lungă de incubaţie sunt cu mult mai periculoase decât cele cu debut rapid, deoarece toxinele au timp să facă ravagii în organism încă înainte de apariţia primelor simp-tome.
Ciupercile care produc intoxicaţii sunt de 2 categorii: cu perioada de incubaţie scurtă şi lungă. Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie scurtă apar după 15 minute până la 3 ore de la consum şi se manifestă prin creşterea salivaţiei, tegumente umede, lăcrimare, pupilă mica sau mare, dureri abdominale, scăderea frecvenţei cardiace, hipotensiune arterială. Ulterior apar tremurături, furnicături ale pielii, agitaţie, stare de confuzie, mişcări bruşte şi dezordonate, halucinaţii, convulsii şi chiar comă.
Semnele intoxicaţiei cu ciuperci cu perioada de incubaţie lungă apar după 12-24 ore de la consum, şi se manifestă prin greţuri, vărsături şi diaree în primele 24 ore, după care se ameliorează, fapt care creează o stare falsă şi extrem de periculoasă de vindecare aparentă. Ulterior apar fenomene de afectare hepatică gravă: icter, hemoragii, encefalopatie, afectare renală gravă, afectarea gravă a tractului digestiv, convulsii, adinamie, după 48-72 de ore se instalează coma, care adesea duce la deces.
Ciupercile otrăvitoare, din cele mai vechi timpuri până azi, nu au încetat să facă victime, cu toate cunoştinţele acumulate de-a lungul anilor referitoare la ele. S-a constat că în ultimii ani ciupercile şi-au modificat într-o oarecare măsură forma, dar nu şi compoziţia. Astfel o cunoaştere mai temeinică a caracterelor botanice precum şi o atenţie sporită la recoltare sunt incontestabil. Există o serie de prejudecăţi populare false care fie că pot duce la un final tragic, fie încurajează atitudinea iresponsabilă al unor autonu-miţi „culegători de ciuperci”.
Iată unele dintre acestea:
Toate ciupercile cu miros şi gust plăcut sunt comestibile (absolut fals, deoarece există specii foarte otrăvitoare cu gust şi miros plăcut).
Ciupercile atacate de către limacşi sau de către insecte nu sunt toxice (fals, deoarece nevertebratele au un metabolism complet diferit de cel al mamiferelor, reacţionând total altfel la toxinele ciupercilor).
Chiar şi unele mamifere reacţionează altfel decât omul la ingerarea de ciuperci).
Schimbarea culorii unei secţiuni în corpul de fructificaţie al ciupercii la o acţiune fizică poate indica toxicitatea ei (este o probă empirică, fără nici o valoare toxicologică, care indică o reacţie de oxidare ce nu se produce pe baza toxinei),
Schimbarea culorii cepei sau a usturoiului puse în apa în care se gătesc ciupercile pot indica toxicitatea lor (părere falsă, deoarece aceasta nu are nimic cu toxinele din ciuperci).
La contactul dintre o ciupercă otrăvitoare şi un obiect din argint (de obicei un tacâm), acesta din urmă se înnegreşte (înnegrirea argintului este determinată de degajarea hidrogenului sulfurat şi nicidecum de compuşii toxici din ciupercă). Dacă se gătesc sau se ţin ciupercile în oţet, acestea îşi pierd toxicitatea (acidul acetic nu neutralizează nicio toxină izolată până acum din vreo ciupercă toxică). Prin aruncarea apei în care s-au ţinut sau gătit ciupercile, se micşorează toxicitatea acestora (toxinele periculoase sunt insolubile în apă şi rămân în ciupercă, iar cele mai periculoase sunt termostabile). Pentru a evita multe probleme şi necazuri în caz de intoxicaţie cu ciuperci toţi trebuie să se adreseze imediat la medic! Diagnosticul se face de regulă în spital, folosind diferite metode.