Începând de azi, marţi, 14 mai 2013, cei 27 de miniştri de finanţe ai UE au declanşat CRUCIADA ÎMPOTRIVA PARADISURILOR FISCALE

Paradisurile fiscale, considerate găurile negre sau aspiratoarele gigantice ale finanţelor mondiale, sunt ţinta ofensivei declanşate de comun acord, simultan, de către Anglia, Statele Unite şi Australia. Cele trei state au un numitor comun: sunt vorbitoare de limbă engleză. Deocamdată, toate tunurile sunt aţintite spre Singapore, fostă colonie engleză, devenită independentă din 1965.
Evaziunea, invenţia Antichităţii
Singapore a avut o isto-rie oarecum agitată. Iniţial, până în secolul al XlV-lea, s-a numit Temasek, „Oraşul mării” în javaneză. încă din acea perioadă, Singapore era un important punct comercial şi financiar, desigur în variantă medievală, făcând parte din regatul javanez Majapahit. Regatul javanez, spre deosebire de alte regate medievale asia-tice, era unic în felul său, fiind un fel de asociaţie comercială şi financiară de oraşe, acestea recunoscând, de comun acord, autoritatea celui mai puternic, Majapahit, care le garanta şi protecţie, în schimbul unei… taxe, echivalentul celei pe care astăzi o percepe Mafia italiană investitorilor ca să-i lase în pace. Neavând încredere în conducerile oraşelor, Majapahit îşi trimitea periodic în control demnitari specializaţi în pro-bleme de finanţe şi economie, repetăm, de tip medieval, pentru a constata dacă negustorii din oraşele subordonate nu au afa-ceri comerciale nedeclarate, ceea ce ar fi afectat atât puterea economică a oraşului Majapahit, cât şi nivelul de viaţă al locuito-rilor săi. Pe scurt, Majapahit era un fel de oraş parazit ce trăia pe spinarea celorlalte. Această per-formanţă… economică inedită, practic unică în lumea medievală de pe întreaga Terra, se baza pe două elemente: o armată şi o birocraţie eficientă prin care se ţinea sub control tendinţa celorlalte oraşe de a practica, prin nedeclararea volu-mului real al comerţului propriu, ceea ce azi denumim în termeni de economie şi finanţe… evazi-une fiscală. Desigur, dacă vrem să fim obiectivi, trebuie să menţionâm că cele mai vechi forme de evaziune fiscală cunoscute datează din perioada Antichităţii europene, cu 2.000 de ani înainte de naşterea lui Iisus. Primii negustori, în sensul adevărat al cuvântului, pro-prietari de corăbii, aveau în sluj-ba lor oameni care trebuiau să descopere puncte de pe coas-tele mediteraneene ale Europei, Africii şi Asiei Mici, amplasate mult în afara perimetrelor portu-are, optime pentru transportul şi încărcarea sau descărcarea de mărfuri pe şi de pe corabii. @n felul acesta, negustorii nu mai plăteau taxele portuare. Azi, îi spunem evaziune fiscală, iar respectivelor puncte de pe ţărm, le spunem offshore. Deci, după cum vedeţi, nimic nou nu mai este sub soare. Acum să nu credeţi că javanezii i-au imitat pe negustorii Antichităţii europene. Fenomenul evaziunii fiscale a apărut în diferite puncte ale globului, în momente istorice diferite, dependente de ritmul de dezvoltare economică şi financiară care nu a fost nicio-dată simultan, sub aspect tem-poral. Dar ceea ce putem constata este faptul că din clipa în care începe să acumuleze tot mai mult, sub aspectul financiar, din Antichitate şi până azi, indi-vidul are tendinţa de a practica evaziunea fiscală. Tendinţa este declanşată şi întreţinută de con-flictul fiscal provocat de impo-zitarea tot mai sufocantă ce se practica şi în Antichitate, şi în Evul Mediu, şi azi, ceea ce dovedeşte că, sub aspectul evoluţiei vieţii fiscale, statle, din Antichitate şi până în prezent, sunt primitive. Aspect ce ar tre-bui să dea de gândit, până nu va fi prea târziu. După patru mii de ani de fiscalitate, două mii înainte de naşterea lui Iisus, două mii după, deja au apărut primele semne că evaziunea fis-cală, mai mult decât declanşarea unui război de tip clasic, periculos şi el pentru viaţa economică, afectează dezastruos nivelul de viaţă al oamenilor simpli, pune în pericol securitatea financiară a unui stat, reduce gradul de indepen-denţă economică a unei ţări.
PIB-ul, în pericol
Dar revenind la Singapore, în 1377, când în Europa ciuma omora pe capete bogaţi şi săraci, oprind pentru doi ani desfăşurarea războiului de 100 de Ani, prinţul Parameswara din Palembang cucereşte oraşul, schimbându-i numele în Singapura, „Oraşul leului”, în sanscrită. Şi lucrurile au rămas aşa până ce olandezi şi englezii au început să se calce pe coadă pentru stăpânirea oraşului. @n 1819, sir Thomas Stamford Raffles pune gheara pe Singapore pentru a mai diminua din dominaţia olan-dezilor. Dar aceştia din urmă nu se lasă şi, în 1824, prin tratatul de la Londra obţin controlul teri-toriilor de la sud de Singapore. @n perioada ocupaţia japoneză din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când nimeni nu avea voie nici să răsufle fără aprobarea niponilor, evaziunea fiscală a fost zero. @n schimb, cât a durat ocupaţia engleză, până în 1965, când Singapore a devenit independent, şi după, oraşul, la concurenţă cu Honk Kong şi Macao, a devenit una dintre aglomerările urbane cele mai bogate din Extremul Orient. Desigur, sprosperitatea oraşului stat Singapore se datorează şi faptului că a devenit un paradis fiscal.
Nevrând să calce pe urmele Uniunii Europene, luând în calcul şi adevărata cauză a declanşării celui de-al Doilea Război Mondial care a fost de natură economică, Germania vrând să-şi extindă teritorial piaţa de desfacere a mărfurilor sale şi de achiziţionare la un preţ de nimic al materiilor prime, guvernelor de la Londra, Washington şi Canberra li s-a pus pata pe Singapore. Ajungând la concluzia sănătoasă că tolerarea tacită a evaziunii fiscale şi a paradis-urilor aferente riscă să accentueze scăderea valorii financiare a PIB-ului, ceea ce poate provoca declanşarea de conflicte sociale, în prima fază, de stradă, cele trei guverne au pornit la atac. Adevărul este că cele trei state au nevoie de bani, fiind totuşi afectate şi ele de criza economică, chiar dacă într-o măsură mai mică în com-paraţie cu statele din UE. Mai mult chiar, impulsionate de exemplul celor trei state, cele din G20 sunt hotărâte să disci-plineze, chiar prin aplicarea de măsuri juridice coercitive, pa-radisurile fiscale. împrumutul de identitate
La o lună după ce un grup de jurnalişti din diferite state UE şi America, specializaţi în evenimente externe au declanşat o anchetă internaţională despre paradi-surile fiscale, pe 9 mai, joi, SUA, Anglia şi Australia au anunţat simultan că deţin date compara-bile valoric cu cele obţinute de către Consorţiul american de Investigaţii ICIJ ce a fost la ori-ginea anchetei OffshoreLeaks. Informaţiile şi documentele obtjnute de ICIJ au demonstrat că societăţi offshore au fost cre-ate de persoane fizice sau de către societăţi comerciale, pen-tru pitirea profitului obţinut şi evitarea impozitelor. ICIJ a descoperit că aceste societăţi offshore abundă în insulele Caiman, Virgine (zona contro-lată de britanici), Cook şi în oraşul stat Singapore. ICIJ a constatat cu surprndere că aria de operare a evazioniştilor era identică cu cea în care activa OffshoreLeaks. Pe de altă parte, un important funcţionar al Fiscului britanic a confirmat în mass media franceză şi engleză că este pentru prima dată când trei state deţin informatji ce tota-lizează 400 de gigaocteţi. @n cazul OffshoreLeaks informatia detinută totaliza un volum de doar 260 de gigaocteti. adică echivalentul a 160 de ştiri WikiLeaks, dacă vă mai aduceti aminte de afacerea telegramelor diplomatice secrete, aduse la cunoştinta opiniei în 2010. Informatia înmagazinată în cei 260 de gigaocteti a permis descoperirea a 122.000 de so-cietăti comerciale opace.
Acum, mai există un aspect. Jurnaliştii ce au declanşat ancheta internatională, din motive deon-tologice, nu putea dezvălui sursa informatiilor, deci nu prea erau de ajutor justitiei şi fiscului. Atunci s-a recurs la o altă metodă: prim miniştri celor trei state au fost informati simultan, iar aceştia au actionat în con-secintă, desigur nici ei nedezvăluind sursele de infor-mare. Din acel moment a început oficial lupta cu paradi-surile fiscale unde au fost efec-tuate depuneri, nedeclarate la Fisc, în bani în contul unor so-cietăti comerciale. SUA, Anglia şi Australia au precizat că vor lucra împreună pentru a ajunge la proprietarii reali ai societătilor offshore, pititi în spatele celor care doar le-au împrumutat identitatea ca modalitate de acoperire a evaziunii practicate. @n comunicatul de presă dat publicitătii joi, 9 mai, de către Fiscul britanic se preciza: „HM Revenue and Customs, «admi-nistratia fiscală a Regatului Unit» lucrează împreună cu omologii săi americani şi aus-tralieni, respectiv IRS şi ATO, analizând datele detinute ce dezvăluie că firme particulare şi persoane fizice bogate au recurs masiv la structuri offshore complexe pentru ascunderea activelor”. Apoi, fiscul britanic a publicat o listă cu aproape o sută de proprietari de firme fantomă, identificati, plus 200 de intermediari care au aju-tat la crearea acestora: con-tabili, avocati, consilieri fiscali.
Marea vânătoare
Vineri, 10 mai, Fiscul britanic publică un nou comuni-cat, precizând politicos: „Rezidentii britanici ce au recurs la serviciile structurilor offshore sunt rugati să-şi pună la punct situatia fiscală şi să ceară con-siliere de specialitate pentru a fi siguri că nu au încălcat legea britanică” Tipic englezesc. @n schimb cancelarul eşichierului, conservatorul anglo-irlandez George Osborne, ca să mai aducă un plus de imagine par-tidului său, aflat la un pas de fa-liment politic, îşi umflă muşchii în fata unui electorat idiferent: „Nu mai tolerăm folosirea struc-turilor offshore”. Fiscul american este mai echilibrat în declaratii: „Nu vrem să mai existe niciun loc unde să se ducă liniştiti cei ce încearcă să scape de plata impozitelor”. Deci, după exem-plul celor trei state mentionate care stau cu ochii pe Singapore, UE, precizăm, începând de azi, va lua la bani mărunti sistemul bancar din Elvetia, Luxembourg şi Austria, tări considerate cele mai mari paradisuri fiscale de pe teritoriu Europei. Dar cea care pune punctul pe i este Daniel Lebegue, preşedinta Organizatiei non guvernamen-tale anticoruptje „Transparency International”: „De când SUA, Australia şi Anglia, iar acum Uniunea Europeană au declanşat, la modul serios şi amplu, operatiunea OffshoreLeaks suntem martorii accelerării mersului Istoriei. De acum încolo, politicienii care au tolerat frauda fiscală sau prin deciziile economice eronate luate au încurajat-o, vor trebui să-şi asume responsabilitatea deciziilor personale. Pe de altă parte, de acum, politicienii tre-buie să trateze problema evazi-unii fiscale cu cea mai mare seriozitate”. Dacă politicul nu ar fi sufocat mediul privat cu taxe şi impozite, credeti că ar mai fi existat offshore-uri? Doar acum, când s-a-ngroşat gluma, miniştri economiei din UE au constatat că evaziunea fiscală genera-lizată pune în pericol extinderea creării de locuri de muncă, care, împreună cu initiativa privată sunt baza creşterii nivelului de viată, peste tot în lume. Oricum, ce se-ntâmplă acum în UE, sub aspect fiscal, este consecinta faptului că, având prea multă imunitate parlamentară, politi-cienii au scăpat de sub control, devenind nocivi pentru dez-voltarea economică a fiecărui stat membru UE. Luati ca exem-plu Grecia, Spania etc.