CSM TÂRGOVIŞTE RĂMÂNE FĂRĂ O RIVALĂ DE TEMUT

Decizia retragerii echipei Agroland Timişoara a fost luată de patronul echipei, Horia Cardoş, cel care a înfiinţat clubul acum cinci ani. De atunci, gruparea de pe Bega a cucerit numeroase titluri la speranţe, cadete şi junioare, multe dintre jucătoarele care au evoluat atunci pentru acele formaţii fiind acum componente ale echipelor naţionale, sau jucând în cupele europene. Cel mai recent exemplu este Adelina Ungureanu, care a făcut joi parte din lotul celor de la CSM Bucureşti în meciul cu Dinamo Moscova, din Liga Campionilor.
Promovată anul trecut în prima ligă, formaţia din Timişoara a reuşit să ocupe un loc care săi permită să joace într-o cupă europeană, lucru care s-a şi întâmplat, ele fiind eliminate din Cupa Challenge de Vasas Budapesta.
In acest sezon al primei divizii, Agroland a terminat turul pe locul 5, după o prestaţie sub posibilităţi. Iar în Cupa României echipa a fost eliminată încă din primul tur. Din păcate, povestea acestei echipe s-a încheiat pe 20 decembrie 2018, prin retragerea neaşteptată din Divizia A1. E foarte păcat, în primul rând pentru că Timişoara merita să aibă o formaţie în prima ligă. In al doilea rând, pentru implicarea celor de acolo, care au făcut o treabă cu adevărat profesionistă încă de când aveau doar echipe de speranţe şi cadete şi până acum, când asigurau nu doar condiţii extraordinare fetelor, dar şi când erau singurul club alături de CSM Bucureşti care îşi transmitea meciurile în direct pe pagina de Facebook.
„Aşa cum am avertizat din vară, clubul nostru se află sub asediul conducerii Federaţiei Române de Volei, deoarece am început să spunem lucrurilor pe nume. Iată că la jumătatea sezonului regular, am hotărât să nu mai continuăm această luptă, fiindcă, din păcate, voleiul se îndreaptă, din cauza domnilor Vişan şi Cotoanţă, spre o fundătură. Nu mai vrem să facem parte din acest fenomen.
Nu este nici vina sportivilor, nici a celor din staff. Sunt oameni minunaţi, i-am cunoscut pe mulţi dintre ei. Vina o poartă exclusiv câţiva oameni care conduc destinele acestei federaţii de foarte mult timp. Dacă ne uităm la numărul de echipe din prima ligă, atât la feminin, cât şi la masculin, dacă ne uităm la numărul de echipe de juniori, cadeţi şi speranţe, vom realiza că voleiul involuează în România, deşi în Europa şi în lume lucrurile se îndreaptă într-o direcţie opusă. Adică voleiul se dezvoltă, numărul de jucători creşte. Din păcate, în România, din cauza celor două persoane menţionate, aşa cum am spus şi în vară, lucrurile merg într-o direcţie greşită.
Timp de cinci ani am investit, şi spun că am investit nu că am cheltuit, bani cu mult drag şi cu speranţa că putem face ceva semnificativ pentru voleiul din România. Avem jucătoare pe care le-am crescut şi care au ajuns în lotul naţionalei de senioare, au jucat într-o cupă europeană. Sunt convins că îşi vor găsi echipe care să le pună în valoarea potenţialul. Mă încearcă o mare dezamăgire. Nu am început acest proiect ca să ne oprim după cinci ani. Insă, aşa cum am zis, Federaţia Română de Volei este condusă în momentul de faţă de doi impostori, care pur şi simplu duc acest fenomen spre prăpastie. In ceea ce priveşte aspectele juridice ale relaţiei dintre clubul nostru, Federaţie şi antrenorul nostru Bogdan Paul, eu sper ca în procesul care va urma, Bogdan Paul să îşi dovedească nevinovăţia şi să ceară daune persoanelor care practic i-au întrerupt cariera, într-un moment în care lucrurile mergeau foarte bine, atât pentru el, cât şi pentru clubul nostru. Ceea ce am spus în mai multe rânduri, public sau în discuţii private, domnii Vişan şi Cotoanţă au nişte probleme mari, pentru care vor plăti. Au făcut ilegalităţi pentru care există dovezi. Urmează ca organele statului să cerceteze şi să se pronunţe.
Am primit foarte multe mesaje, prin care mi se cerea să nu întrerupt acest proiect. Este o decizie pe care am luat-o alături de familie. Ca să nu existe speculaţii, din punct de vedere al afacerilor, în 2018 Agroland a avut cel mai bun an din istorie. Cauza pentru care oprim aici activitatea clubului nu este legată de bani. Şi nici de partea sportivă. Chiar fără antrenor, echipa este la câteva puncte de podium. După o perioadă mai puţin fastă, jucătoarele şi-au revenit şi au urcat pe locul 5. Sunt mulţumit de ce au realizat în acest sezon, atât ele, cât şi staff-ul tehnic, şi nu am motive să mă plâng.
Nu cred că voi reveni în sport în România. Condiţiile sunt extrem de vitrege. Ştim că infrastructura din Timişoara este practic inexistentă şi că nu permite dezvoltarea proiectelor sportive, chiar dacă există finanţare, aşa cum a fost în cazul clubului nostru. În general, în România, cred eu, sportul nu este susţinut, finanţat la nivelul la care ar trebui să o facă o naţiune modernă, care are grijă de sănătatea şi viitorul copiilor ţării.”