Psihologia politică si apărarea socială (LXXV)

de Gustave Le Bon
Se ştie care a fost rezultatul, după ce în Brest, Dijon, Roubaix, Toulouse, prin vot, au ajuns primari simpli muncitori. Consecinţele au fost dezastruoase. Risipa financiară a fost aşa de mare, iar dezorganizarea ce a urmat aşa de repede realizată, încât la următoarele alegeri locuitorii respectivelor oraşe au scăpat de eceşti primari.
Peste tot unde muncitorii şi funcţionarii inculţi au ajuns primari au existat aceleaşi consecinţe administrative dezastruoase. în departamentul Alsacia-Lorena, la ultimele alegeri, au fost eliminaţi muncitorii din toate primăriile, mai ales la Strasburg şi Mulhouse, deoarece lipsa lor de experienţă s-a dovedit catastrofală pentru populaţie. în ultimul oraş menţionat, primarul şi consilierii proveniţi din rândul clasei muncitoare au provocat o dezordine administrativă aşa de incredibilă, încât niciunul dintre ei nu a mai fost ales la următoarele alegeri.
Cei aleşi în funcţii de conducere, din rândul oamenilor simpli, nu se bazează decât pe experienţa de viaţă acumulată zi de zi, nu pe experienţa dobândită în urma studiilor superioare, dar au capacitatea de a da impresia că se pricep la toate chiar dacă deciziile pe care le iau şi le aplică se dovedesc a fi ruinătoare pentru comunităţile pe care, la un moment dat, prin vot, ajung să le conducă. Conducerea tuturor comunelor din Franţa de către muncitorii socialişti nu a avut, până la urmă, în câteva luni, decât un singur efect: o puternică oroare faţă de socialism. După această experienţă administrativă şi politică este posibil ca masele să fi descoperit şi să fi înţeles că natura refuză cu încăpăţânare să creeze oameni egali între ei, că oamenii se diferenţiază unii de alţii doar prin capacitatea lor intelectuală care este adevărata putere a unui stat, că măreţia, puterea şi bogăţia unei ţări este opera unei mici elite de spirite superioare: savanţii, industriaşii, artiştii, inginerii, muncitorii de elită etc. Niciodată masele nu vor putea crea capitalul unei ţări şi nu-l vor putea stăpâni aşa cum cer atâţia fanatici imbecili, deoarece adevăratul capital al unei ţări este inteligenţa, singura capabilă să genereze adevăratul capital necesar progresului, iar inteligenţa nu poate fi furată nimănui.
Capitolul IV Noile forme de aspiraţii populare
Analizată prin rezultatele imediate obţinute, greva poştaşilor apare ca un incident social comparabil cu orice grevă, dar, privită prin prisma cauzelor îndepărtate ca au provocat-o şi prin consecinţele ce vor apare în viitor, ea este, dimpotrivă, unul dintre acele evenimente ce marchează o nouă etapă în istoria unui popor.
Pentru prima dată s-a constatat începutul unei dezagregări a societăţii în mici grupuri omogene care nu dau dovadă de un alt patriotism decât de cel al grupului respectiv, fiind oricând gata să sacrifice interesul general al poporul în clipa când se iveşte ocazia. Lumea civilizată a văzut, cu uimire, cum poştaşii a tratat naţiune ca pe un oraş asediat pe care a încercat să-l izoleze şi să-l cucerească prin înfometare. Poştaşilor puţin le-a păsat că oprirea vieţii publice putea provoca ruinarea naţiuni.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢă spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.