Psihologia politică şi apărarea socială (LXXVI)

de Gustave Le Bon_
Acest egoism corporatist ce înlocuia interesul general al ţării, i-a uimit pe strănii ce urmăreau evoluţia grevei poştaşilor. Iată ce spunea, în legătură cu acest conflict social, cel mai important dintre marile ziare englezeşti, Time:
„Este trist să constaţi că actuala grevă scoate la iveală un aspect cu adevărat sinistru referitor la unele aspecte ale vieţii sociale din Franţa.
… Dacă criză europeană actuală ar fi fost brusc rezolvată printr-un război, puterea militară a Fanţei ar fi fost făcută praf în câteva zile, iar un dezastru naţional n-ar fi putut fi evitat.
…Un grup de funcţionari publicicare, care într-un moment de dificultate şi anxietate internaţională, nu ţine cont de asemenea consideraţii, dovedeşte că nu are inteligenţa necesară pentru rezolvarea calmă a conflictului social sau nu este capabil să dea dovadă de cel mai elementar patriotism”.
Dispreţului unui grup de cetăţeni pentru interesul general al naţiunii este una dintre învăţămintele ce se pot trage din această grevă. Dar ea ne mai învaţă şi alte lucruri.
Profitarea de pe urma grevei a scos în evidenţă şi apariţia de noi forme de energii sociale, nebăgate în seamă, dar care au crescur şi au căpătat putere cât au stat în umbra societăţii. Conştiente de forţa lor, ele s-au ridicat împotriva Statului parlamentar şi, printr-un succes fulgerător, au demonstrat de ce sunt în stare.
Această putere, pe care nu o anticipa nimeni, s-a ridicat atât împotriva puterii de Stat, cât şi împotriva socialismului, ca simplă manifestare înfloritoare a Etatismului. într-adevăr, colectiviştii au greşit când s-au bucurat de reuşita grevei deoarece nu-şi dădea seama de efectele acesteia.
Triumful poştaşilor s-a datorat impopularităţii unui Parlament care nu a ştiut altceva decăt să dea legi incoerente şi să persecute, cu cea mai dură intoleranţă, clase sociale întregi de cetăţeni.
Poveste, spusă în plenul Camerei, a acelei angajate a poştei care sorta core-spoindenţa, un prefect cerându-i demisia doar pe motiv că se ducea să asculte slujba, a provocat în rândul oamenilor un val de indignare ceea ce n-a făcut decât să crească simpatia pentru grevişti.
Această nouă evoluţie a aspiraţiilor poporului ne face să ne reîntoarcem la o perioadă de anarhie şi regres.Revoluţia înlocuise corporaţiile cu libertatea şi, iată, cum după atâţia ani, corporaţiile sunt reînfiinţate.Revoluţia anulase impozitul pe cap de om pentru a nu mai fi inchiziţie fiscală, iar acum am restabilit această inchiziţie ce a devenit mai asupritoare decât vechile persecuţii religioase. Cu alte cuvinte, vechile forme de oprimare reapar sub alte denumiri. în acest fel, singura libertate de care vom avea parte pe viitor va fi cea de a ne urî. Dictaturile sindicaliste nu vor tolera un alt fel de libertate.
Spontaneitatea grevei despre care am tot vorbit şi lipsa motivelor clare dovedesc foarte limpede că a fost provocată de o nouă mentalitate a maselor. Din clipa în care au declanşat greva, poştaşilor le-a fost destul de greu să găsească atgumente credibile. Afişele cu care au împânzit oraşul scot la iveală acest aspect.
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢă spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.