Cea mai rea dintre toate lumile posibile(65) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
Insistând asupra faptului că piaţa imobiliară din zonele urbane periferice continuă să fie o alternativă importantă pentru familiile ce provin din clasa de mijloc, pe care preţurile tot mai mari la utilităţi lea obligat să abandoneze vechile lor locuinţe, Alain Durand-Lasserve, autoritate recunoscută la nivel mondial în materie de amenajare a teritoriului, este de aceiaşi părere cu Brennan şi Gilbert când afirmă că tot mai puternica comercializare a terenurilor şi locuinţelor „a pus definitiv capăt la accesul ilegal şi virtual gratuit de ocupare a unui teren pentru construirea unei locuinţe”, aspect de pe urma căruia puteau profita cei mai săraci oameni din mediul urban. 1)
Peste tot în lume, interesele locale cele mai puternice puternice – mari antreprenori, politicieni, junte militare – sunt poziţionate pe primul loc pentru obţinerea de profit de pe urma vânzării de terenuri migranţilor săraci sau salariaţilor urbani. Un studiu referitor la deţinerea în proprietate particulară a terenurilor, la periferia oraşului Jakarta, arată că „vaste întinderi de pământ, mai ales în regiunea muntoasă a Prianganului, au trecut de la un proprietar la altul, aparţinând acum generalilor armatei indoneziene, familiilor acestora, înalţilor funcţionari şi altor membri din clasele sociale superioare.2)”. în oraşul Mexico, unde au început lucrările de împărţire a terenurilor pe care se află, la periferie, majoritatea bidonville-urilor construite pe ejidos (terenuri comunale) 3), Keith Pezzoli remarcă deasemenea că „ejidatarios sunt marii perdanţi ai procesului de urbanizare (pe măsură ce)antreprenorii devin mai puternici, crecând controlul pe care-l au asupra terenurilor pe care nu s-a construit încă nimc. 4)”. în Bogota, în timp ce antreprenorii stabilesc, la periferia oraşului, care sunt loturile de pământ destinate clasei de mijloc, valoarea acestor terenuri marginale creşte necontrolat, încât devin inaccesibile celor săraci, iar în Brazilia, speculanţii din domeniul vânzării de terenuri au ajuns să deţină controlul asupra tuturor categoriilor de teren ce pot fi speculate, aproape un sfert din suprafaţa construibilă fiind intenţionat lăsată în paragină, aşteptându-se viitoarele creşteri de preţuri pentru vânzarea de terenuri 5).
După cum am văzut, în China, terenurile de la periferia oraşelor au devenit arena unei mari lupte inegale între autorităţile urbane şi ţăranii săraci. Asistăm la o nevoie scăpată definitiv de sub control, a instanţelor specializate în dezvoltare urbană, instanţe ce sunt în căutarea de noi terenuri pe care să construiască zone industriale, comerciale şi cartiere rezidenţiale perferice, ţăranii ajungând în situaţia de a fi expulzaţi cu un minim de compensaţie, inclusiv de oferire a unui teren cu mult mai mic decât cel pe care-şi avea locuinţa anterioară mutării. Mai mult chiar, cartierele muncitoreşti tradiţionale şi sate întregi sunt rase cu regularitate pentru implementarea marilor programe de construire, de cele mai multe ori spre marele profit al responsabililor şi conducătorilor Partidului comunist corupt. Atunci când muncitorii şi ţăranii se opun dărâmării cartierului sau satului în care locuiesc, este trimisă să intervină poliţia paramilitară, de cele mai multe ori, muncitorii şi ţăranii fiind aruncaţi în închisoare 6).
1) Alain Durand-Lasserve, „Articulation between Formal and Informal Land Market in Cities in Developing Countries: Issues and Trends”, in Paul Baross şi Jan van der Linden (sub coordonarea lui), The Transformation of Land Supply System in Third World Cities, op. cit., p. 50.
2) Hans-Dieter Evers şi Ru diger Korff, Souttheast Asian Urbanism, op. cit, p. 15.
3) este vorba de anul 1995.
4) Keith Pezzoli, Human Settlements, op. cit., p.
15.
5) Alan Gilbert şi Ann Varley, Landlord and Tenant, op. cit, p. 3 şi p. 5.
6) A se citi partea a treia a reportajului lui Jim Yardley despre inegalitatea dintre sat/oraş din China în New York Times, 8 decembrie 2004.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.