Psihologia politică şi apărarea socială (CI)

de Gustave Le Bon_
Cumpărarea unui important fir de cale ferată, era primul pas ce constituia începutul unei serii de operaţiuni destinate să ducă la acapararea întregii indus-tri de către Stat. Impozitul pe venit ascundea un alt scop: alcătuirea listei cu averile pe care le posedau cetăţenii, pentru ca mai târziu să se treacă, după bunul plac, la confiscarea lor. Socialiştii ştiu foarte bine că un asemenea impozit nu va fi stabilit decât cu preţul unei odioase inchiziţii ce va duce la apariţia unor duşmani de temut pentru regimul republican, fără ca cineva să aibă parte de cel mai mic avantaj financiar. Asemenea constatări nu i-a împiedicat, totuşi, să voteze aplicarea impozitului. Comisiile electorale socialiste au luat cuvântul, iar Parlamentul, cuminte, s-a supus.
Dintre toate iluziile socialiste, cea mai zadarnică este cea a suprimării burgheziei al cărui talent, inteligenţă şi capital financiar au creat şi au făcut să prospere întreaga industrie de pe urma căreia trăiesc şi muncitorii.
Să presupunem că patronul unei uzine, având 1.000 de municitori şi un beneficiu anual de 40.000 de franci, se decide să dea gratuit uzina muncitorilor. Datorită celor 40.000 de franci, la care patronul renunţă, salariul fiecărui angajat va creşte, în aparenţă, cu 10 cenţi, pe zi.1) în realitate, odată cu trecerea timpului, salariul se va reduce, deoarece oameni capabili să conducă şi să administreze marea industrie, sunt rari şi, din momentul în care capacitatea reală de a conduce se diminuează, beneficiile se reduc şi ele.Este un adevăr copleşitor pe care socialştii nu vor să-l înţeleagă. La nivelul actual la care a ajuns dezvoltarea industriei, omul capabil devine un element preţios, de fapt aşa de preţios, încât este mai rentabil din punct de vedere economic să-l plăteşti foarte bine, decât foarte prost.
Dar, să presupunem că socialismul, cu administrarea colectivistă a industrie şi cu nivelarea salariilor, triumfă. Din acel moment, imediat sau cel mai târziu a doua zi, toţi oamenii inteligenţi: savanţi, artişti, inventatori, muncitori isteţi, etc., nedorind să fie remuneraţi pentru capacitatea lor intelectuală cu bonuri pentru procurarea de alimente, vor emigra spre ţările învecinate unde vor fi primiţi cu braţele deschise, deoarece talentul este căutat peste tot. Din acel moment, socialismul va domni doar peste indivizi de cea mai joasă mediocritate.
Bineînţeles că cel ce va dori să ne ocupe ţara devenită socialistă, nu va trebui să facă un efort prea mare. Socialiştii vor spune că le este indiferent cine ne va cucerii ţara, fiindcă ei se declară din ce în ce mai mult, antimilitarişti şi antipatrioţi, pentru ei fiind acelaşi lucru dacă patronii industriei noastre sunt francezi sau germani. Pe lângă faptul că socialismul scoate în faţă mediocrităţile, mai are ca efect că stimulează dorinţa celor capabili de a pleca din ţară, ceea ce duce la slăbirea adevăratului sentiment patriotic.
1) Această cifră de 10 cenţi, ca beneficiu mediu, realizat de muncitor, a fost recent pusă în discuţie, într-o sesiune, la Camera Deputaţilor. (nota autorului)
Tradus din franceză de către Mircea COTÂRŢĂ spre luminarea minţii politicienilor dâmboviţeni şi a jurnaliştilor locali.