Cea mai rea dintre toate lumile posibile(79) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
În Kraoke Fascism, Monique Skid-more descrie scenele de mare violenţă din Rangoon şi Mandalay, ce te duc cu gândul la trist de celebrele curăţiri de oameni din Phnom Penh, efectuate de Pol Pot. „Cartiere întregi dispăreau în câteva zile, locuitorii erau urcaţi cu forţa în camioane şi duşi, de către guvern, în noile tabere, construite pe câmpurile cultivate cu orez de la periferia marilor oraşe”. Cartiere urbane au fost rase de pe suprafaţa pământului, în cadrul programelor precum Rangoon Golf Course, conceput pentru turiştii occidentali şi oamenii de afaceri japonezi. „Generalii au mutat o întreagă comunitate ce trăia în acel loc de patruzeci de ani. Cei ce s-au opus, fie au fost arestaţi, fie au fost mutaţi cu forţa într-o tabăra situată la cincisprezece mile de locul respectiv”. 1)
Skidmore este de părere că această permanentă deplasare de populaţii constitue acum baza „politicii fricii” declanşate de regimul aflat la putere. „Dând o nouă denumire locurilor, deplasând monumentele cu care oamenii erau obişnuiţi, bazându-se pe omniprezenţa armatei şi a celorlalte structuri înarmate precum poliţia, marina, aviaţia, Consiliul militar impune o nouă configuraţie spaţială oraşului Rangoon (…) eradicând cartiere potenţial democratice, demolând centrul oraşului, ceând noi centre urbane ce imortaliuzează principiul autoritarismului”. Pe locurile unde se aflau vechile cartiere şi clădirile istorice, cu banii spălaţi ai traficanţilor de droguri s-a finanţat construirea de zgârie-nori din beton şi sticlă (aşa-numita narco-arhiectură, cum se spune în prezent), de hoteluri pentru turişti unde se plăteşte doar în valută şi de complexe de pagode în culori ţipătoare. Rangoon a devenit un fel de amestec de coşmar de „parc de atracţii budist pentru turişti”, de cazemată gigantică şi de cimitir: este „un peisaj ce glorifică priceperea şi viziunea autoritară
a şefilor”. 2)
Criminalizarea bidonville-ului
Stategia urbană de deplasare a oamenilor, aplicată de către generalii birmani are precedente sinistre în lumea occidentală. În anii 1960 şi 1970, de exemplu, dictaturile militare din America de Sud au declarat război locuitorilor din favelasşi campanientos, pe care-i vedeau ca focare de potenţială rezistenţă sau simple obstacole în calea îmburghezirii oraşelor. Suzana Taschner scrie, în legătură cu Brazilia de după 1964: „Începuturile perioadei militare se caracterizau printr-o atitudine autoritară, expulzându-se, prin folosirea organelor de ordine publică, cu forţa, săracii ce nu aveau o locuinţă proprie, fie ea închiriată.” Temându-se de apariţia unui mic foco urban de gherilă marxistă, militarii au ras de pe suprafaţa pământului optzeci de favelasşi au expulzat aproape 140.000 de săraci de pe dealurile ce dominau Rio de Janeiro. 3)
1) Monique Skidmore, Kraoke Fascism, Philadelphia, 2002, p. 88. A se vedea de asemenea şi dosarul consacrat Birmaniei pe site-ul www.idpproject.org.
2) Ibd., p. 84-85, p. 89 şi p. 159 – 160.
3) Suzana Taschner, „Squatter Settlements and Sllums in Brazil”, art. cit., p. 205.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.