Partidul muncitorilor împotriva… muncitorilor

Deoarece populaţia săracă din marile oraşe ale Braziliei a decis, în mod neinspirat, să protesteze împotriva măririi costului biletelor la transportul în comun, guvernul a decis să trimită forţele naţionale de ordine să discute cu manifestanţii, folosind argumente contondente şi lacrimogene. Dialogul dintre populaţie şi forţele de securitate a avut loc în cinci din cele şase oraşe ce găzduiesc Cupa Confederaţiilor la fotbal. Forţele de securitate ce înlocuiesc poliţia în fiecare stat brazilian în caz de conflict social sau situaţii excepţionale au fost deplasate în Rio de Janeiro, Bahia, Minas Gerais, Ceara şi districtul federal. Deocamdată, această măsură nu se aplică în statul Pernambuc, a cărui capitală găzduieşte unele meciuri de fotbal, Cupa Confederaţiilor fiind considerată un fel de repetiţie generală a Cupei Mondiale de Fotbal. Ministrul de Justiţie brazilian a argumentat prezenţa forţelor de securitate-n stradă spunând că acestea au rol de conciliere, de mediere şi nu de represiune. Dialogul civilizat al forţelor de securitate se dovedeşte destul de dificil, deoarece peste 250.000 de manifestanţi, conform datelor oferite de Ministerul de Interne brazilian, au ieşit, de luni, în stradă şi tot contină să protesteze, în marile oraşe ale ţării. Creşterea preţului la biletele pentru transportul în comun a fost picătura care a umplut paharul, foarte repede protestatarii acuzând guvernul în exerciţiu că cele două manifestări sportive, Cupa Confederaţiilor, în derulare, şi Cupa Mondială, ce va avea loc în 2014 necesită cheltuieli destul de ridicate, 11 miliarde de dolari. Protestatarii au reproşat guvernului că nu foloseşte sume tot atât de mari pentru Învăţământ şi Sănătate, două sectoare deficitare sub aspect financiar. De remarcat că unii fotbalişti ai selecţionatei Braziliei, Dani Alves, Hulk şi David Luiz, şi-au exprimat public „solidaritatea cu poporul brazilian”, argumentând că nu vor uita niciodată că „au pornit de jos, drumul lor spre bogăţie fiind destul de dificil”. „Tâmpiţii ăştia ne filmează !”
În urmă cu 48 de ore, fotografa cotidianului „Folha” din Sao Paulo, Giuliana Vallone (foto), unde confruntările dintre protestatari şi forţele de securitate au fost extrem de dure, declara după ce a fost atacată, tragându-se de foarte aproape în ea cu un glonţ de cauciuc care i-a învineţit ochiul drept, fiind la un pas de-al pierde: „Nu mi-aş fi imaginat niciodată că un poliţist poate să-mi tragă în faţă de la doi paşi de mine”. Şi totuşi, aşa a fost. Uneori, realitatea depăşeşte imaginaţia. Într-un reportaj de 12 minute, televizat la câteva ore după incident, Giuliana Vallone se întreabă despre utilitatea folosirii violenţei pentru potolirea mulţimii, avansând ipoteza că forţele de ordine au fost luate pe nepregătite, ceea ce le-a determinat să folosească în exces forţa brutală. Giuliana Vallone povesteşte cum a văzut un biciclist care era doar în trecere, nevând treabă cu protestatarii, cum a fost trântit la pământ de poliţişti şi bătut măr. Dar nu numai Giuliana Vallone a fost agresată. Aproape 15 jurnalişti au fost agresaţi de poliţişti, dintre care şapte de la cotidianul „Folha”. Desigur, purtătorul de cuvânt al poliţiei din Sao Paulo a dezminţit că forţele de ordine ar fi agresat jurnalişti sau i-ar fi împiediacat să-şi exercite meseria. Giuliana Vallone mai relatează cum poliţiştii, de cum identificau reporterii, se puneau în faţa lor, îndreptau pistolul cu gloanţe de cauciuc, strigându-le să plece. Giuliana Vallone a fost mai ghinionistă, dând peste un poliţist, se pare, cu nervii la pământ, depăşit de situaţie. Una dintre secvenţele reportajului de 12 minute a surprins un poliţist care striga: „Atenţie! Tâmpiţii ăştia ne filmează!”. De asemenea, în imaginile filmate se vede cum unii poliţişti îşi ascundeau identitatea prin scoaterea şi băgarea în buzunar a insignelor cu numele lor. Conform cotidianului „Folha”, aproape o sută de persoane au fost rănite în urma confruntării dintre protestatarii din Sao Paulo şi forţele de ordine.
Pentru guvernul brazilian, protestele, care, în loc să slăbească, iau amploare, prefigurează divorţul dintre el şi populaţia urbană a Braziliei. Adevărul este că partidul de guvernământ a crezut că, prin organizarea celor două evenimente fotbalistice, va atrage electoratul de care are nevoie pentru a câştiga alegerile prezidenţiale de la anul. Dar se pare că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Cheltuielile sunt mai mari decât se credea, motiv pentru care au început creşterile de preţ, deocamdată, mai întâi la biletele pentru transportul în comun. Adevărul este că mişcarea de protest care slăbeşte baza tradiţională electorală a coaliţiei aflată la putere, transformând într-un coşmar anul premergător alegerilor prezidenţiale, îşi are originea într-un grupuleţ de câteva zeci de persoane, foarte tinere, de origine urbană, care spun că nu au nicio legătură cu partidele politice.
„Mişcarea liberă trecere”
Este vorba de „Movimento Passe Livre” („Mişcarea liberă trecere”) ce militează şi apără principiul gratuităţii transportului în comun gratuit, tocmai ideea care a stat la baza protestelor care au început în Sao Paulo, ulterior extinzându-se şi în celelalte mari oraşe braziliene. „Movimento Passe Livre” (MPL) îşi are originea în revolta populară din 2003, ce izbucnise în Salvador de Bahia. Atunci, timp de zece zile, mii de oameni au blocat străzile oraşului pentru a protesta împotriva creşterii preţului biletului la transportul în comun. Revolta de acum, din Sao Paulo, a izbucnit destul de încet, ţinând cont că au trecut două săptămâni, când, pe 2 iunie, primarul oraşului, Fernando Haddad, membru al Partidului Muncitorilor (PM), aflat la putere, a anunţat creşterea preţului biletelor. Le-a trebuit ceva timp brazilienilor din Sao Paulo până au percutat. Dar revenind în timp, la un an după revolta din Salvador de Bahia, în 2004, un grup de oameni, din Florianopolis, inspirându-se din experienţa celor din Salvador de Bahia, dar mai bine organizaţi, care nu s-au amestecat cu partidele politice, nici cu mişcările studenţeşti, dar care au luat legătura cu asociaţiile de locatari de cartier, cu profesorii, cu cei mai săraci locuitori ai oraşului şi cu liberii profesionişti, au acţionat aşa de bine încât au fost primii care au reuşit să împiedice, doar în oraşul lor, creşterea tarifelor la transportul în comun. A fost efectul solidarităţii bine organizate, între oamenii simpli.
MPL-ul declară că este total independent de partidele politice, cel puţin aşa reiese din ceea ce se postează pe site-ul lor oficial, „Outras Palavras”. MPL-ul acţionează pe orizontală: un alegător, un vot, niciun şef. S-a descoperit că unii dintre membri MPL sunt de orientare marxistă sau anarhistă, dar nu sunt membrii niciunui partid politic existent, ei acţionând independent. În 2005, MPL-ul a luat o formă concretă după ce a fost organizat şi ţinut „Forumul social Mondial”, ale cărui lucrări s-au ţinut la Porto Alegre. După acest eveniment, foarte repede, MPL-ul s-a răspândit, creân-du-şi filiale în aproape 15 oraşe braziliene. După succesul din Florianopolis, MPL-ul a reuşit să-mpiedice creşterea tarifelor la transpotul în comun şi în localitatea Porto Alegre, unde primarul a cedat în faţa protestelor mulţimii. Acelaşi succes l-a obţinut şi-n Natal, un oraş din provincia Nordeste. Dar oraşele Florianopolis, Porto Alegre şi Natal fiind localităţi de provincie cu o pondere neînsemnată pentru economia braziliană, succesele MPL-ului nu au avut prea mare rezonanţă, la nivel naţional. Dar când locuitorii din Sao Paulo, megalopolis din sudul Braziliei, capitala economică a ţării, cel mai bogat oraş de pe continentul sud-american, s-au revoltat, protestând împotriva creşterii tarfelor, lucrurile s-au schimbat, deoarece s-a creat o undă de şoc social ce s-a propagat în întreaga Brazilie. Lucas Monteiro de Oliveira, profesor de istorie şi membru activ al MPL a spus că tarifele crescute cu 20 de centime au făcut ca populaţia să cheltuiască cu transportul în comun, lunar, 31% din venitul personal, ceea ce s-a dovedit a fi foarte mult. Carlos Vainer, profesor la Universitatea federală din Rio de Janeiro a explicat că mişcarea de rezistenţă şi de opoziţie la deciziile guvernului exista de multă vreme, era vizibilă sub aspect social, dar nu s-a dat amploare din cauza perdelei de fum practicată de mass-media braziliană, pentru a nu deranja guvernul. Întâmplarea a vrut ca scânteia să fie MPL-ul, mare contribuţie având, de fapt, aroganţa şi represiunea brutală a autorităţilor, precizează Carlos Vainer. Ricardo Antunes, soci-olg la Universitatea Campinas, a remarcat că membrii MPL-ului sunt bine organizaţi, eficienţi, activi pe reţelele de socializare, evită orice recuperare politică, nu renunţă la contestarea creşterii tarifelor la transportul în comun. Practic, bătând monedă pe tarife, explică Ricardo Antunes, MPL-ul a scos în evidenţă prăpastia care s-a format între omul simplu şi conducătorii statului. Când PM-ul a ajuns la putere, în 2003, a reuşit să mai potolească nemulţumirea oamenilor crescând salariile, nu cu mult, şi creând ceva locuri de muncă, dar după trecerea a zece ani, clasa de mijloc, ce supravieţuieşte cu un salariu între 1.000 – 1.500 de reali, echivalentul a 430 – 500 de euro, a constatat brusc că nu poate susţine creşterea tarifelor la transportul în comun şi nemulţumirea mocnită a explodat. Problema este că un partid de guvernământ, de stânga, care se numeşte al muncitorilor, a ajuns să folosească forţa brutală pentru potolirea… muncitorilor. Oricum, libertatea de exprimare, democraţia, peste tot în lume, se dovedesc a fi o poveste de adormit copiii.