Pogorârea Duhului Sfânt – lucrare a Sfintei Treimi

Cincizecimea (Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt la cincizeci de zile de la Învierea Domnului) este ultima sărbătoare a Iconomiei divine. Pentru îndumnezeirea omului prin harul necreat, Dumnezeu a trimis în lume pe iubitul Său Fiu, Cel Unul-Născut. Hristos a descoperit oamenilor slava Tatălui şi L-a trimis apoi pe Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi este împărtăşit prin Fiul. Duhul Sfânt îi face pe oameni mădulare ale Trupului lui Hristos şi îi luminează pentru ca astfel să îi poată cunoaşte pe Tatăl şi pe Fiul. Ca urmare, ordinea Iconomiei din perspectiva mântuirii neamului omenesc este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În ceea ce priveşte îndumnezeirea omului, ordinea este inversă, adică de la Duhul Sfânt, omul urcă la Fiul şi, prin Fiul, îl cunoaşte pe
Tatăl.
Felul în care Duhul Sfânt S-a descoperit pe Sine în ziua Cincizecimii arată faptul că lucrarea lui Hristos nu este diferită de lucrarea Duhului Sfânt. Ei au, împreună cu Tatăl, aceeaşi lucrare. Sfântul Evanghelist Luca spune: Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt. (Fapte 2, 3-4). De ce sub forma limbilor? Pentru a arăta că Duhul este deofiinţă cu Hristos-Cuvântul Tatălui. Nimic nu este mai legat de cuvânt decât limba. Sf. Grigorie Palama) Limbile sub forma cărora S-a arătat Duhul Sfânt erau ca de foc. Focul arată din nou deofiinţimea Lui cu Tatăl şi cu Fiul deoarece Dumnezeu este foc mistuitor(Deuteronom 4, 24 reluat la Evrei 12, 29). Limbile de foc sunt energia necreată (harul) a lui Dumnezeu şi au şezut pe capetele Apostolilor ca semn al slavei împărăteşti. Harul Sfântului Duh este prezent şi lucrează „împărţindu-se nedespărţit şi rămânând întreg în împărţire, după chipul razelor soarelu” (Sf.Grigorie Palama) aşa cum, împărtăşindu-ne de Preacuratele Taine, nu ne împărtăşim cu o parte din Trupul împărătesc, ci cu Hristos întreg, Cel ce se împarte şi nu se desparte… Acest har este nedespărţit de Izvorul Lui: Sfânta Treime.
Ucenicii şi Maica Domnului s-au îmbrăcat cu putere de sus (Luca 24,49). Aici nu este vorba de o simplă iluminare a minţii, ci de o transformare a întregii fiinţe umane. Nu ne îmbrăcăm doar cu Hristos (Gal. 3,27) ci, în acelaşi timp ne îmbrăcăm şi în Duhul Sfânt aşa cum se vede minunat în Tainele Botezului şi a Mirungerii care sunt nedespărţite de cea a Sfintei Euharistii prin care ne unim în mod tainic cu Hristos prin lucrarea Duhului Său. Această îmbrăcare nu este de suprafaţă, ci este una interioară. Cei ce primesc Duhul Sfânt simt cum Acesta le umple inima, le luminează ochii, le sfinţeşte auzul, le linişteşte gândurile şi izvorăşte cunoştinţă, umplând de har întreaga lor fiinţă. „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăşte proorocii, sfinţeşte pe preoţi, pe cei necărturari i-a învăţat înţelepciune” (cântare bi-sericească). Toate harismele oferite membrilor Bisericii (vederea profetică, viaţa apostolică şi sfârşitul mucenicesc) sunt dăruite de Duhul Sfânt. Aceasta înseamnă că vederea profetică nu este produsul imaginaţiei umane, viaţa Apostolilor nu este o simplă misiune umanitară iar mucenicia sfinţilor nu este un rod al unei voinţei puternice. Toate acestea sunt daruri ale Duhului Sfânt. El este Arhitectul Care lucrează întreaga alcătuire a Bisericii(Sfântul Vasile cel Mare). De aceea, fără lucrarea Lui, n-am putea cunoaşte lucrarea mântuitoare a lui Hristos ca trimis al Tatălui şi vestitor al Mângâietorului (Ioan 15, 26), al Împăratului ceresc.
Pr. Prof. Alin Marian Pleşa