Erdogan ţine cu dinţii de piaţa Taksim

După ce s-a-ntors din Maroc, prim ministru turc Recep Tayyip Erdogan, care se lăfăie la putere din 2002 datorită naivităţii poporul şi lipsei totale de naivitate a clientelei politice, a ordonat o serie de arestări, în stilul cel mai autentic al unui conducător de tip Hitler sau Stalin. Deoarece avocaţii au îndrăznit să se solidarizeze cu protestanţii, fără reţinere, Recep Tayyip Erdogan a ordonat să fie şi ei arestaţi. Astfel, sub diferite pretexte, au fost depuşi la răcoare, după ce au fost săltaţi chiar de pe culoarele tribunalelor, aproape 40 de avocaţi. Norocul turcilor a fost că UE l-a certat pe Recep Tayyip Erdogan, acesta lăsând-o mai moale şi eliberând o parte dintre avocaţi. Dar nimeni nu uită, nici Recep Tayyip Erdogan care vede cum datorită protestatarilor îi scapă printre degete lui gineri-su’ cel mai gras contract de reamenajare urbanistică şi astfel nu mai poate să-şi rotunjească averea, nici cei arestataţi la ordinul lui Recep Tayyip Erdogan care vrea să bage frica-n populaţie, mai ales că, după modelul sultanilor, Recep Tayyip se visează… Erdogan „Magnificul”.
Deci, avocaţii i-au plătit cu aceiaşi monedă lui… Erdogan „Magnificul”. Astfel, un tribunai civil din Istanbul a confirmat decizia sa de a suspenda lucrările şantierului din piaţa Taksim şi a interzis distrugerea parcului Gezi, ambele şantiere apărând după ce s-a aprobat un proiect de urbanizare de către municipalitatea din Istanbul, aflată total sub controlul lui Erdogan care, înainte de 2000 a fost primarul general al Istanbulului între 27 martie1994 – 6 noiembrie 1998. Dacă ar fi fost primar general al Ismirului sau Ankarei, şantierele lui gineri-su’ ar fi apărut în aceste oaşe. Erdogan şi angajaţii primăriei din Istanbul erau cunoştinţe vechi şi, exact ca la români, e mai uşor să mituieşti pe cel pe care-l cunoşti deja şi cu bune, şi cu rele decât pe unul necunoscut, riscul mituitorului de a fi dat în gât fiind destul de mare.
Adevărul este că turcii au fost scoşi din sărite când au aflat că se urmăreşte distrugerea a două locuri din Istanbul care au intrat definitiv în tradiţia urbanistică a oraşului numai pentru umplerea conturilor rudelor şi fidelilor lui Erdogan. Astfel, din Istanbul, protestele s-au extins în toată ţara. Tibunalul din Istanbul care a oprit activitatea şantierelor a argumentat că proiectele de urbanism, atât de dragi lui Erdogan „Magnificul”, violează legile locale de urbanism şi aduce atingere identităţii celor două locuri. Bine, cu toată decizia tribunalului, nesimţirea ginerelui lui Erdogan, asemenea nesimţirii rudelor politicienilor noştri, este fără limite, macaralele şi forezele găsindu-se şi acum în parcul şi piaţa protejate de către protestatari. De remarcat şi un alt aspect: lingăii lui Erdogan au împiedica publicarea deciziei tribunalului cât de mult au putut, aceasta fiind dată publicităţii, cu chiu cu vai, abia la-nceputul săptămânii trecute. Publicarea ei a provacat valuri de bucurie în rândul opozanţilor lui Erdogan, considerându-se că astfel a fost consfiinţit dreptul locuitorilor Istanbulului de „a-şi lua în stăpânire parcul şi piaţa lor”. înţelegeţi? Parcul şi piaţa lor, nu ale lui Erdogan şi ale lui gineri-su’.
Deci sâmbătă, alaltăieri, când lumea nu mai este la lucru, cu unele excepţii, printre care, de exemplu, poliţia, istan-bulioţii, la chemarea organizaţiei nou create „Solidaritatea Taksim”, înarmaţi simbolic cu… pistoale cu apă au venit în piaţa Taksim. Dar aici, surpriză: accesul era interzis de poliţia turcă, se pare, adusă de peste tot din ţară de unde s-a putut. Municipalitatea Istanbulului a considerat că, oricât de mult i-ar datora fostului primar Erdogan, nu poate lăsa tot oraşul descoperit pentru un parc şi o piaţă, iar hoţii să-şi facă, între timp, de cap. Deci, sâmbătă, când să pătrundă-n piaţă, protestatarii, veseli acum din cauza deciziei tribunalului, nu au mai fost primiţi cu flori, aşa cum s-ar fi cuvenit, de către poliţie, ci cu gaze lacrimogene şi jeturi de apă. Evenimentul a avut loc seara, când s-au strâns în piaţa Teksim câteva mii de turci. Imediat, protestatarii s-au dispersat pe străzile adiacente pieţii şi pe bulevardul Istiklal. Şi, pentru a-nţelege cât de mari sunt presiunile exercitate de Erdogan şi lingăii lui, decizia tribunalului a fost dată la-nceputul lui iunie şi a fost publicată abia pe 1 iulie, la aproape o lună. Oricum, Erdogan se oftică cum se oftica pe vremuri, la Bucureşti Boc, desigur, din cu totul alte motive. Desigur, „Partidul pentru dreptate şi dezvoltare”, a lui Erdogan, frumoasă titulatură, „dreptate şi dezvoltare”, dezvoltare, desigur doar pentru membrii de partid şi slugile lor, l-a pus pe guvernatorul Istanbulului, Huseyin Avni Mutlu să-i anunţe pe protestatari că accesul în parcul Gezi va fi permis locuitorilor cel mai târziu luni. în ceea ce priveşte piaţa Taksim, accesul este în continuare interzis. Oamenii n-au mai avut răbdare să aştepte până luni. Şi încă un aspect ce seamănă izbitor cu politica românească: „Partidul pentru dreptate şi dezvoltare” a fost creat special pe 14 august 2001 doar pentru a-i permite lui Erdogan din primar general să devină preşedinte de stat, garantând şi el, la rândul său, prosperitatea celor care l-au sprijinit financiar în campanie. Erdogan te duce cu gândul la Băsescu şi ai lui. Le-o fi spus şi Erdogan turcilor „să trăiţi bine”?