Violul unei fetiţe de 11 ani a reactualizat, în Chile, scandalul avortului

De ieri a izbucnit în Chile cel mai mare scandal politic şi social, considerat de către mass-media latino-ameri-cană ca fiind cel mai important de la înfiinţarea statului chilian. Ceea ce agitat opinia publică este cazul unei fetiţe de 11 ani care a rămas gravidă după ce a fost violată de cumnatul ei. Incidentul a redeschis dezbaterea publică referitoare la legalizarea avortului, deoarece în Chile, cea mai conservatoare ţară din America de Sud, avortul este interzis. în cadrul interviului care a fost luat minorei, aceasta a declarat la postul de televiziune „Canal 13”, la trei luni după ce a rămas însărcinată, că este pregătită sufleteşte să nască. „Copilul va fi pentru mine asemenea unei păpuşi pe care am s-o ţin cu cea mai mare grijă, în braţe. Am să iubesc foarte mult acest copil ce va veni pe lume, chiar dacă îl am de la bărbatul care, violân-du-mă, mi-a făcut, în felul acesta, mult rău”. Cumnatul, în vârstă de 32 de ani, şi-a recunoscut fapta, dar condamnarea sa nu a fost suficientă pentru atenuarea scandalului ce a cuprins întreaga ţară. Trebuie menţionat faptul că foarte greu, în Chile, a fost legalizat avortul terapeutic, aplicat doar în situaţia în care medicii constatau că este pusă-n pericol sănătatea sau chiar viaţa gravidei. Cu toate acestea, la scurt timp după ce a ajuns la putere, fostul dictator Augusto Pinochet (1973 – 1990) a interzis şi practicarea avortului terapeutic.
Deşi, conform legii în vigoare, minora va trebui să nască sau să moară chiar în perioada de dezvoltare a sarcinii, medicii au atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă chiar vârsta gravidei. La cei 11 ani ai săi, medicii ginecologi nu garantează că minora nu va rămâne cu sechele sau nu va fi în pericol de a muri chiar în momentul naşterii. De asemenea, medicii nu garantează, din acelaşi motiv, vârsta fetei, că nou născutul nu va prezenta, după naştere, orice tip de handicap fizic. Scandalul provocat de cazul minorei, ce-a readus în actualitatea chiliană necesitatea avortului, l-a determinat pe preşedintele chilian, în exerciţiu, să declare public că a fost impresionat de afirmaţiile fetiţei, iar dacă se va constata că starea ei de sănătate va fi pusă-n pericol, va interveni personal pentru provocarea avortului.
După ce bunica fetiţei care trăieşte la Puerto Montt, la o mie de kilometri sud de Santiago, l-a denunţat pe ginere poliţiei, în urma controlului medical efectuat, iar cazul a ajuns în atenţia mass-media, care, la rândul său, a reactualizat necesitatea anulării interdicţiei avortului, mai multe organizaţii feministe şi diferite personalităţi ale vieţii politice, printre care fosta candidată la funcţia de preşedintă a statului, Michelle Bachelet, au cerut public necesitatea urgentă de legalizare a avortului în caz de viol sau în situaţia în care sănătatea gravidei este în pericol. Se speră ca, de data aceasta, cazul fetiţei al cărui nume nu a fost dezvăluit pentru evitarea de consecinţe nefavorabile asupra evoluţiei vieţii sociale a minorei, de se speră ca Parlamentul să legifereze o lege atât de necesară în favoarea avortului, mai ales într-o ţară unde nivelul scăzut de educaţie morală şi de trai este aşa de scăzut încât favorizează, chiar creează cadrul propice violului de minore. De asemenea, s-a pus în discuţie necesitatea avortului chiar sub aspect social, consi-derându-se că multe mame, neavând condiţii financiare optime de creştere a copilului, preferă să-l abandoneze. Astfel, s-a ajuns la concluzia, pe baza statisticilor efectuate de către organizaţii chiliene, că lipsirea copiilor de un mediu educaţional adecvat duce la creşterea, în timp, a gradului de infracţionalitate. Constatarea sociologilor chilieni este din păcate valabilă, în grade diferite, pentru toate statele lumii, indiferent cât de dezvoltate sau subdezvoltate sunt. De fapt, infracţionalitatea creşte proporţional cu descreşterea calităţii sistemului educaţional, în planul cunoştinţelor generale, dar şi în cel al orientării etice a fiecărui individ în parte. De fapt, trebuie observat că intervenţia preşedintelui statului chilian în favoarea efectuării avortului, dacă va fi necesar, în cazul fetiţei de 11 ani, nu rezolvă problema socială a violării minorelor care, repetăm, este destul de frecvent în Chile. Normal, ar trebui să se legifereze avortul terapeutic. Ce a declarat fetiţa, în cadrul interviului? Că va iubi copilul ce-l va naşte aşa cum iubeşte păpuşile cu care, încă, se joacă. Asta spune mult despre lipsa de maturitate socială a copilului. Mai clar, minora nici nu realizează ce-nseamnă să fii mamă.
Politicieni nocivi
în aceeaşi zi când a izbucnit, în Chile, scandalul legalizării avortului, ceva mai la est, peste Atlanticul de Nord, un alt scandal agită locuitorii din Irlanda de Nord, scandal, uneori sângeros, ce este menţinut viu de peste cinci secole, vinovată moral de această stare de fapt fiind Coroana britanică ce se cramponează de bucăţica de teren de pe teritoriul Republicii Irlanda. Din păcate, scandalul are şi semnificaţie religioasă, deoarece Irlanda este catolică şi n-a renunţat la visul de a fi pe deplin reunificată, iar teritoriul controlat de englezi este protestant. Deşi, aşa cum a spus regent şi Papa Francisc, oamenii ar trebui să trăiască în deplină înţelegere şi toleranţă, ar trebui să se ajute unii pe alţii, nu să se urască de moarte. Dacă ar fi să fim corecţi până la capăt, de fapt, suferinţa fizică sau morală este aceeaşi, indiferent de religia la care aderă individul sau grupurile de indivizi şi este cu atât mai de condamnat cei ce provoacă suferinţă, folosind abuziv litera Bibliei.
Bun, de fapt, despre ce este vorba în Irlanda de Nord. Foarte puţini ştiu, nu numai în România, dar chiar în Occident, că anual, pe 12 iulie, are loc tradiţionalul marş al Oranjiştilor, în Irlanda de Nord. Din 1690, anual, în această zi, se aniversează victoria regelui protestant William al IlI-lea care l-a-nvins pe regele catolic Iacob al II-lea. De fapt, conflictul dintre irlandezi, între ei, datează de pe vremea dinastiei engleze a Tudorilor, cei mai iluştri reprezentanţi fiind Henric al Vlll-lea şi fiica sa, regina Elisabetha l. Tudorii nu au continuat de fapt decât politica de cucerire şi dominare a Irlandei, de pe vremea Plantageneţilor. Spre deosebire de Plantageneţi, Tudorii au aplicat şi politica de colonizare. Astfel, zona de nord-est a insulei irlandeze, cucerite şi controlate de ei, Tudorii au colonizat-o cu… scoţieni. Aceştia sunt de fapt strămoşii locuitorilor din Ulster, Londonderry devenind principala lor aşezare. în concluzie, irlandezi din Ulster sunt de fapt scoţieni, dar acest aspect a fost dat uitării, nemaiprezentând pentru nimeni, în prezent, nici măcar interes de natură politică. Dar situaţia este mai complicată, fiind moştenirea trecutului istoric. Pe scurt, în 1690, ultimul rege catolic al Angliei, lacob al II-lea, a fost detronat de William al III-lea, ce aparţinea casei de Orania, pe atunci guvernator al Ţărilor de Jos. Iacob al II-lea fuge în Franţa şi cere ajutor regelui catolic Ludovic al XIV-lea, care a găsit normal să ajute un rege de aceeaşi religie cu el, William al III-lea fiind protestant, religie ce fusese impusă Angliei de către Henric al VIII-lea, ţară ce fusese catolică, până la acest rege. Schimbarea de religie, forţată, nu a fost bine primită nici de Vatican, nici de regii catolici ai Europei. Dar, prosperitatea economică cunoscută de englezi sub Henric al Vlll-lea şi sub Elisabetha I a fost un motiv suficient ca să nu-i mai deranjeze pe englezi că nu mai erau catolici. Astfel, s-a format o nouă clasă de înavuţiţi căruia i-au fost stricate ploile odată cu venirea pe tron a lui lacob al ll-lea. Pe scurt, englezii îl preferă pe William al III-lea deoarece se obişnuiseră cu libertatea şi prosperitatea economică, începută pe vremea lui Henric al VIII-lea. Deşi este sprijinit de armata franceză, Europei. Dar, prosperitatea economică cunoscută de englezi sub Henric al Vlll-lea şi sub Elisabetha I a fost un motiv suficient ca să nu-i mai deranjeze pe englezi că nu mai erau catolici. Astfel, s-a format o nouă clasă de înavuţiţi căruia i-au fost stricate ploile odată cu venirea pe tron a lui lacob al ll-lea. Pe scurt, englezii îl preferă pe William al III-lea deoarece se obişnuiseră cu libertatea şi prosperitatea economică, începută pe vremea lui Henric al VIII-lea. Deşi este sprijinit de armata franceză,