Despre relaţiile şi prieteniile lui Mihai Eminescu s-a tot scris, s-au tot publicat cărţi, recenzii, eseuri, studii, sau făcut filme, analize fel de fel. Este, bineînţeles, normal, mai ales că viaţa acestui miraculos poet este pe măsura celebrităţii lui scriitoriceşti, dar şi pe cea a creaţiei lui. Pentru că Mihai Eminescu a fost un artist integral, poetul nepereche, iar tot ceea ce i-a compus şi completat viaţa s-a transformat vrând, nevrând în mici şi mari explozii sociale şi artistice. Sunt sigur că el ar fi foarte mulţumit de posteritatea lui. Fiind cu adevărat un om din lume şi de lume, Mihai Eminescu s-a lăsat sedus şi a gustat din toate frumuseţile şi amărăciunile ei, nu a vrut să treacă nimic necunoscut prin apropierea vieţii şi a firii lui. Nici poezia, nici arta, nici prietenii şi nici doamnele care l-au făcut să i se mişte mai tare simţurile.
Jozsef Pildner a încercat să înţeleagă şi să explice multe mituri culturale, a scris despre ele cu dezinvoltură şi bazându-se întotdeauna pe documentări care să îi susţină bine discursul explicativ. O face şi aici, în Mitul Mitei, o carte în care caută să aducă un pic de lumină într-unul din episoadele, controversate desigur, ale vieţii amoroase care i-a completat biografia omului Eminescu, şi anume relaţia lui cu Mite Kremnitz.
… Mite auzise întâia oară despre Eminescu încă de pe vremea când era la Berlin şi când a aflat prima dată ceva despre România. Titu Maiorescu povestea adesea despre ciudăţeniile acestui om plin de talent, care, preocupat de cărţile sale, uita mâncarea şi băutura, şi care-şi pusese paltonul amanet în toiul iernii ca să cumpere un manuscript vechi…
Multe s-ar putea aşeza în ramele vieţii lui Mihai Eminescu, şi chiar multe (i) s-au întâmplat, dar nimic nu poate schimba aura romantică pe care istoria şi vremurile au mai edulcorat-o, totuşi, cu care şi-a lăsat viaţa înconjurată. Jozsef Pildner încearcă aici, şi reuşeşte, să lase de-o parte marea dragoste şi ataşamentul pentru poet şi să refacă cu cât mai riguroasă seriozitate povestea dintre el şi atrăgătoarea şi inteligenta Mite. Documentele, cărţile şi corespondenţa despre şi dintre cei doi sunt citite şi urmărite atent de Jozsef pildner şi redate exact cât şi cum trebuie pentru ca ceea ce trebuie: frumuseţea, dar şi seriozitatea studiului să rămână la suprafaţă.
… Aflând că Maiorescu l-a adus la Bucureşti pe Eminescu, Mite se înţelese cu acesta să-i propună să-i dea lecţii de româneşte, ca să-l poată ajuta financiar, fără a i se aduce vreo ofensă. Au stabilit chiar ca orele să fie puse înaintea mesei, astfel încât să poată rămâne la cină. Un timp, Eminescu nu venea decât sâmbăta, când se făcea literatură, scuzându-se că, în restul timpului, este ocupat cu ziarul. Din cele povestite de Mite aflăm că niciodată nu i s-a părut că ar duce lipsă de ceva…
Cartea este foarte bine documentată având avantajul scrierii ei de către un autor care era un fel de dependent al acestei îndeletniciri, documentarea. Domnul Jozsef Pildner nu şi-a lăsat niciodată subiectele să plutească în apa tulbure a lipsei de surse documentare sau fără citate care să întregească acest efort istoric şi literar.
Pentru fiecare moment redat aici găsim permanent trimiterile necesare pentru o eventuală continuare şi pentru o mai bună înţelegere a temei. Seriozitatea şi eleganţa expunerii temelor care completează subiectul, fac din Mitul Mitei, de Jozsef Pildner un reper bun şi foarte necesar pentru a face paşi în cunoaşterea şi aprofundarea biografiei poetului Mihai Eminescu.
… Se pune întrebarea: l-a iubit, oare, ea pe Eminescu? Să o dea de gol acel aproape din concluzia de mai sus? Sau poate că, de fapt, n-a fost la mijloc decât vanitatea unei femei cerebrale care avea să afirme mai târziu: Vreau să fiu totul pentru el, el nimic pentru mine!…
Mitul Mitei, de Jozsef Pildner se citeşte ca un roman de dragoste, ca o poveste fără sfârşit a unui mit care nu îşi va consuma niciodată poveştile, legendele, cuvintele. În această carte se spun, la modul foarte serios şi foarte bine documentat, foarte multe despre relaţia dintre Mihai Eminescu şi Mite Kremnitz şi a celor care le-au fost în proxima apropiere, dar rămâne loc pentru continuare ei şi pentru completarea celor scrise cu atâta pasiune de autorul ei.
Gabriel Enache
