Căutările fac parte din codul vizibil, dar şi din cel invizibil al poeziei, al tuturor formelor în care îşi disponibilizează mesajele şi le face să fie cât mai vizibile, sau le aşază în formule care construiesc o spunere coerentă, bine conturată şi alcătuită într-un corp, într-unul care îşi caută şi îşi impune permanent şi tot timpul amplificat alcătuirile. Fiecare pas făcut pe acest teritoriu dispus să se pună la dispoziţia căutărilor propuse este unul care desăvârşeşte, care desenează un itinerar în fiecare urmă pe care o lasă şi pe care o desemnează ca semn distinct, ca mod vizibil de prefaţare a tuturor stărilor exploratorii ce vor ajuta la găsirea, la întrezărirea căilor ce pot (con)duce poetul (în)spre lumină şi toate adăugările ei, adăugări ce îi vor desăvârşi căutările, ce îi vor numi cuvintele aşezate pe aceste căi ale luminii care vor rămâne aprinse şi vizibile definitiv.
George Coandă a căutat şi caută în continuare să se aşeze pe aceste coordonate pe care poezia i le impune, pe care i le aşază în cuprinderile biografiei şi îi zbuciumă astfel stările inducând neliniştile fireşti ale căutării, ale permanenţei zbaterilor ce nu îşi mai pot opri sau finaliza zvâcnetele care impun scrierea şi descrierea de stări, de prelungiri ale fiinţei în teritoriul cuvintelor care caută, care se caută unul pe altul pentru a se aşeza în textul sacru al poeziei.
Mai nimic nu era de văzut în ultima clipă
dinaintea primăverii care fumega în mătăsuri edulcorate…
De aici, şi mai departe, necesarul de lumină impus de dorinţa poetului de a vedea, de a putea să cuprindă în cât mai multă lumină ceea ce i se arată şi ce i se pune la îndemână pentru a fi făcut vizibil, pentru a fi aşezat în stările bune ale Facerii şi ale perpetuării ei.
Deasupra oraşelor lasciva nonşalanţă a luminii duhnind acum ori niciodată năpârlesc clopotele din catedrale şi în provinciile de aer avem un aer de zei famelici…
Entropiile este cartea în care găsim exact povestea acestor experienţe identificate de autor şi expuse aici în forme care se caută, care se găsesc şi impun un mesaj ce cuprinde o multitudine de stări în care se ghiceşte neliniştea căutărilor, în care se simt turbulenţele nesiguranţei pe care cunoaşterea le aruncăasupra celui ce îi disturbă liniştea aşezării impinse de legi fizice sau metafizice. Aceste căutări şi deblocări impun atitudini, arată fapte care se aşază în texte şi care astfel îşi arată şi îşi fac cunoscute stările lipsite de posibilităţi ale limitării, ale impunerii de graniţe constrângătoare.
poezie este un mod de-a lucra cu sinceritate pământul…
Toate drumurile acestei poezii duc către căile luminii în care autorul îşi aşază fireştile dimensiuni, cuprinderi şi alăturări despre care începe să spună după ce le cunoaşte şi le aprofundează, cu care începe să se obişnuiască şi să se confunde. Paşii îl duc înspre toate aceste culmi ale înţelegerilor şi ale acceptării normelor lor, ale conceperii de spaţii ce îşi pot destinde dimensiunile pentru a-şi putea armoniza discursul şi efectele lui.
şi la lăsarea nopţii o crudă lumină se ridica pe tot cerul
Entropiile este o culegere, o cuprindere de iluminări, de accesări pe care poezia şi stările ei le-au impus celui care s-a aşezat în proximitatea acestor trăiri şi şi-a disponibilizat curajul de a se integra întregii intensităţi propuse de ele. George Coandă a încercat să intre şi să vadă, iar despre toate acestea a îndrăznit să spună cu aceste cuvinte pe care le-a aşezat în tiparele interiorizate pe care entropia şi stările ei fizice şi cunoscute le acceptă şi le poate face cunoscute.
Gabriel Enache
