VIDEO. Seceta reduce producţia de lapte Animalele nu mai au hrană pe câmpuri

Lipsa ploilor le face viaţa grea atât agricultorilor, cât şi crescătorilor de animale. Văcarii şi ciobanii de la marginea Târgoviştei, din comuna Ulmi, se plâng de faptul că vacile, caprele sau oile nu mai au ce să mai mănânce, în condiţiile în care nu a mai plouat în ultimele săptămâni. Iarba s-a pârjolit de-a dreptul şi, din cauza asta, a scăzut şi cota de lapte: „A scăzut simţitor cota de lapte. Se vede cu ochiul liber, şi asta din cauza faptului că animalele nu mai au ce să mănânce pe câmpuri”, a afirmat un proprietar de vaci. Dacă ar fi plouat măcar o dată pe săptămână, animalele ar fi avut ce să mănânce şi iarba nu s-ar fi îngălbenit atât de repede, spun crescătorii de animale din localitatea dâmboviţeană Ulmi. Producţia de lapte a scăzut drastic pentru că vacile nu mai au hrană proaspătă. Văcarii stau mai mult cu animalele pe câmp, doar, doar or mai găsi ceva iarbă verde să le mai aline foamea: „De câteva săptămâni nu a mai plouat, iar câmpurile s-au pârjolit. Animalele nu mai au ce să mănânce. Plecăm cu ele ca să nu le ţinem în grajd, pentru că altfel trebuie să intrăm în fânul strâns pentru iarnă”, a afirmat un alt propietar de animale. Nici caprele sau oile nu o duc mai bine pe vremurile acestea. Pământurile sunt pârjolite şi expresia „plec cu animalele la câmp” are acum rol mai mult de recreere decât de îndestulare a pântecelui. Crescătorii de animale se tem că în curând vor fi nevoiţi să umble la rezerva de fâneţuri adăpositită în grajduri, ceea ce îi va duce în imposibilitatea de a mai avea cu ce le hrăni în mijlocul iernii.
Măsuri obligatorii pentru crescătorii de animale pe timp de caniculă
Fermierii şi ceilalţi proprietari de animale trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: asigurarea unui adăpost corespunzător pentru animale, care să poată oferi protecţie faţă de acţiunea directă a razelor ultraviolete nocive, asigurarea unor cantităţi suficiente de apă şi furaje corespunzătoare cantitativ (în funcţie de specie, talie şi stare fiziologică) şi calitativ (prospeţime, raport energetic etc.), verificarea bunei funcţionări a echipamentelor de adăpare, de furajare şi a sistemelor de ventilaţie etc. În caz de caniculă, animalele folosite pentru tracţiune sau alte activităţi de povară nu vor fi exploatate în intervalul de timp 12.00 – 18.00, dacă temperatura exterioară, la umbră, depăşeşte 25 de grade Celsius. La orice modificare suspectă a stării de sănătate a animalelor, precum şi la apariţia unor modificări comportamentale, deţinătorul are obligaţia să anunţe urgent medicul veterinar responsabil de supravegherea statusului de sănătate al animalelor din localitatea respectivă. Este important să se asigure, în cazul în care animalele sunt ţinute în afară, că există umbrare, precum şi jgheaburi de apă potabilă, iar dacă sursele de apă sunt greu accesibile sau blocate, trebuie administrată apa manual în mod regulat, pentru a reduce riscul de deshidratare.
Administraţiile locale pe teritoriul cărora există animale în transhumanţă trebuie să cunoască situaţia reală şi să informeze deţinătorii de animale despre fenomenele prog-nozate. Consiliile locale şi fermierii trebuie să se asigure că există posibilităţi de colectare şi neutralizare a deşeurilor animaliere şi să asigure locuri pentru retragerea animalelor în cazuri excepţionale. În ceea ce priveşte transportul animalelor, la temperaturi crescute, densitatea de încărcare a animalelor în mijlocul de transport va fi redusă cu cel puţin 25 la sută din capacitatea maximă de încărcare autorizată în funcţie de specie, talie, vârstă şi stare fiziologică. În cazul comercializării animalelor în târguri, padocurile unde sunt ţinute animalele trebuie să fie suficient de spaţioase pentru a asigura libertatea de mişcare minimă necesară animalelor cazate şi trebuie să fie prevăzute cu zone de adăpostire umbrite. Cel mai mare risc pentru animale pe timp de caniculă este lipsa apei, care duce la deshidratarea animalului şi poate provoca suferinţă şi chiar moarte. Pentru a reduce acest risc, trebuie să se acorde prioritate animalelor care nu au acces la sursele de apă de orice fel.
Animalele tinere, animalele hrănite preponderent cu furaje uscate şi animalele care alăptează prezintă risc deosebit de deshidratare. Toţi deţinătorii de animale au obligaţia legală de a lua toate măsurile necesare, astfel încât să asigure cel puţin standarde minime privitoare la bunăstarea animalelor deţinute.