Războiul sirian va afecta economia Europei

Toată presa occidentală este de acord: conflictul intern sirian devine treptat internaţional. Guvernul de la Damasc este susţinut de către Rusia, China şi Iran. Rebelii sunt sprijiniţi de către Statele Unite şi Uniunea Europeană. În ceea ce priveşte Occidentul, cea mai mare contribuţie o va avea Franţa, care, în ciuda reducerii bugetului acordat armatei, se pregăteşte pentru cea mai mare intervenţie externă, considerată a cincea de acest fel, după anul 2001.
Desigur, există şi latura umanitară ca pretext al intervenţiei, dar realitatea este cu totul alta. Motivaţia intervenţiei străine este, de fapt, cu totul şi cu totul economică. Ceea ce determină Occidentul şi Statele Unite să acţioneze pentru ca Siria să nu ajungă sub controlul ruşilor şi chinezilor este petrolul aflat în subsolul sirian. După cum remarcă economiştii englezi, principala ţintă a investiţiilor sunt hidrocarburile. În anii ’90, petrolul a fost o miză strategică pentru dezvoltarea economiei siriene, producţia ajungând la 600.000 de barili pe zi. Din momentul izbucnirii conflictului intern, producţia extractivă a căzut la câteva zeci de mii pe zi. Tot din cauza conflictului, Syrian Petroleum Company a încetat colaborarea cu firma Total care şi-a repatriat, în decembrie 2011, întreg personalul. Criza colaborării a fost declanşată de sancţiunile economice impuse de Uniunea Europeană guvernului Bachar Al-Assad, interzicân-du-se livrarea de echipament pentru industria gazieră şi petrolieră, inclusiv pentru telefonie şi internet.
Dintre occidentali, francezii au fost cel mai afectaţi de izbucnirea conflictului. Din 1988, Franţa avea dreptul de exploatare petrolieră şi gazieră, ajungând, în 2010, la echivalentul de 40.000 de barili pe zi. Anul acesta, firma franceză Total, din cauza conflictului dintre guvernul sirian şi rebeli, abia a reuşit să obţină 14.000 de barili de petrol pe zi ceea ce înseamnă 1% din ansamblul producţiei sale.
Deşi rezerva de petrol a Siriei este evaluată la 2,5 miliarde de barili, în prezent firmele străine de profil nu se mai grăbesc să-şi deschidă reprezentanţe pe teritoriul statului arab. Un alt motiv care alungă firmele străine este şi faptul că, din cauza războiului, Siria pierde statutul de „hub”, adică de punct nodal pentru extracţia şi exportul de petrol şi gaze, în Orientul Mijlociu. În condiţiile actuale create de război, Siria încearcă să obţină şi să păstreze statutul de strat de tranzit pentru petrolul irakian spre Mediterana. Acest statut economic de care ţine cu dinţii Bachar Al-Assad poate menţine economia siriană pe linia de plutire, compensând faptul că industria extractivă este aproape de zero. Astfel, prin acest nou statut economic, de tranzitare a petrolului, pentru care încasează bani, este vorba nu numai de cel irakian, dar şi de cel saudit şi al tuturor emiratelor din Golful Persic, Siria poate deveni un fel de centru de repartizare a petrolului către Turcia, Iordania, Liban, Cipru. Dacă pierde şi acest avantaj, atunci economia siriană se va prăbuşi. Cu toate acestea, dacă şi această activitate de tranzitare a petrolului va fi blocată de război, în Europa sunt mari şanse să crească preţul barilului la un nivel ce-l va depăşi pe cel de acum doi ani, ceea ce va afecta dezvoltarea economică a statelor europene mai sărace, ceea ce va lovi, posibil, dur în puterea de cumpărare a omului simplu, ceea ce va stimula actele antisociale, nu doar cele de tip, să zicem clasic, furturile, spargerile, jafurile, dar şi pe cele de tipul traficului de influenţă.
Petrolul şi dolarii
Războiul din Siria va afecta şi productivitatea rafinăriilor, a centralelor electrice prin faptul că va da peste cap preţul de cost al produsului livrat de rafinării şi centrale electrice. Mai clar, există riscul pentru Europa, nu pentru Statele Unite, să crească preţul la motorină, benzină, la kilowat, la agentul termic, la apa potabilă şi menajeră care este furnizată cu ajutorul instalaţiilor ce funcţionează, după cum ştie toată lumea, pe bază de curent electric. Sunt fapte banale, să aprinzi un bec, să umpli un rezervor cu benzină sau motorină, dar aceste fapte, din cauza unui război, în Siria, din cauza faptului că Siria este o miză importantă pentru Rusia, China, Statele Unite şi Uniunea Europeană în ceea ce priveşte repetabila împărţire a lumii care nu se mai opreşte de când, la 1492 un genovez, stabilit în Spania, a demonstrat că, din interese economice, lumea poate deveni coloniabilă. Mai clar, deoarece ruşii şi americanii se zbat să stăpânească întreg globul, chiar dacă le mai dau peste mână chinezii, locuitorii statelor în curs de dezvoltare sau subdezvoltate au de suferit. Practic, în Siria războiul este întreţinut de ambiţiile de dominare, conflic-tuale, ale ruşilor şi americanilor, dar oamenii simpli plătesc factura războiului. În plus, conflictul sirian poate favoriza în alte state, din cauza riscului de creştere a preţului barilului, activitatea economică de speculă, de umflare nejustificată a preţului ceea ce va duce la mărirea decalajului dintre cei foarte bogaţi şi cei foarte săraci, ceea ce va provoca starea de ură socială care, de regulă, se potoleşte prin conflicte sociale sângeroase, ceea ce la rândul lor vor fi profitabile pentru fabricanţii şi nagustorii de arme. Şi totul pentru că guvernul Bachar Al-Assad îi preferă pe ruşi, nu pe americani. Este un conflict a cărui miză finală este profitul, dar nu al sirienilor, ci al ruşilor sau americanilor, depinde în favoarea cui se va înclina balanţa războiului. Sirienii îşi vor îngropa morţii, vor fluiera a pagubă pe ruinele unei economii naţionale făcută praf şi, că le place sau nu, vor trebui să accepte ajutorul străin, financiar, tehnic, social, medical etc ajutor pe care-l vor plăti din greu.
Războiul din Siria îi costă pe europeni de le ies ochii din cap. Astfel, europenii nu mai exportă ciment în Siria, nu mai exportă lactate, în special brânza după care se dădeau în vânt sirienii. Alep şi Damasc, cele mai mari consumatoare de lactate importate din Europa, nu mai solicită nimic. Din cauza războiului, firmele de import-export nu mai fac comenzi. Marfa europeană se alterează pe cheiurile din porturile europene. Activitatea de export-import este suspendată temporar, dar acest temporar va dura cât va ţine războiul, iar pagubele firmelor s-ar putea să nu mai fie recuperabile. Beleaua este că Turcia şi Liga Arabă, pentru a se pune bine cu Statele Unite, au instituit şi ele sancţiuni la adresa Siriei, iar acestea au produs, în lumea arabă, o adevărată expolzie a corupţiei şi a lipsei de mână de lucru calificată, muncitorii calificaţi, decât să stea să fie prost plătiţi, preferând să emigreze. Sunt, pe scurt, efectele noului Război Rece dintre Rusia şi Statele Unite. De data aceasta, cine va reuşi să controleze toată peninsula Arabăva controla producţia extractivă de petrol şi gaze, va controla, nu zâmbiţi sceptici, lumea.
De efectele economice ale războiului sirian nu vor scăpa nici statele europene puternice precum Germania, Anglia, inclusiv zona scandinavă.