Sunt instituții care par uneori pierdute, uitate, ascunse în pliuri ale memoriei care se deschid greu, sunt alte instituții care sunt vizibile dar lipsite de viață și de toate zgomotele specifice ei, dar sunt și unele care trăiesc și funcționează într-o renaștere permanentă, continuă și încărcată de toate simbolurile benefice ale acestei stări, ale acestei mereu vii și mișcătoare situații în care este menținută și susținută de cei din interiorul și dimprejurul ei. Casa Gravor Gabriel Popescu se află de ani buni în această situație frumoasă și fericită a funcționării permanente, a trăirii continue, a locuirii, și a renașterii care nu se mai lasă duse din stările și activitățile ei. Activitățile și evenimentele care au loc în această instituție sunt în așa fel făcute și concepute ca totul să se desfășoare continuu, ca fiecare dintre ele să nu se așeze în limitele plictiselii, iar participanții să se bucure permanent de prezența în cadrul și de-a lungul desfășurării lor.
Renașterea este prinsă și cuprinsă în fiecare dintre activitățile culturale, sociale și de-a lungul fiecărei expoziții temporale sau tematice care au loc tot timpul în spațiul interior și în cel exterior al acestui loc, al acestei scene mereu disponibile să lase să fie interpretate diversele și multiplele lor activități. Totul este deschis în permanență la Casa Gravor Gabriel Popescu, fiecare spațiu al ei se mișcă continuu împrejurul evenimentelor care au loc acolo, care se lasă văzute, cunoscute, vizitate și care invită la implicare, la așezare, vedere, apropiere și cunoaștere. Nimic nu se exclude și nimic nu este exclus, toate sunt firești și devin pe negândite necesare, proprii și propice oricărei posibile și ajutate împliniri.
Toate sunt și devin acumulări, iar fiecare activitate se întreține corect în spațiile care le conține și care expunându-le le pune chiar în aceste situații bune ale (ex)punerii la dispoziția vederii, la acelea ale descoperirii și ale înțelegerii. Cuprinderea lor se transformă și devine gestul firesc al rezolvării unei, unor căutări, sau ale unor apropieri necesare întotdeauna integrării și asumări ale senzațiilor lor însoțitoare, senzații care completează firesc mai departe toate aceste (des)creșteri necesare observării cu ajutorul acestui ochean întors desăvârșit de apropiere, de stările ei și de punerea în starturi vizibile a lor pe care o încurajează și pe care o ajută să se disloce și să se distingă.
Casa Gravor Gabriel Popescu își trăiește și își consumă starea și vârsta de semicentenar, de acumulare ce poate să își propună de acum facerea cât mai vizibilă a acestor creșteri, ale amplificărilor care fac vizibil acest corp ce tinde să acapareze în țesuturile lui tot ce s-a putut apropia și tot ce s-a putut face cu aceste atașări pentru ca povestea instituției să ființeze și să meargă firesc cât de departe și cât de sus se poate. Toate acestea sunt mereu așezate într-un aici continuu, într-un prezent ce nu își schimbă și nu își lasă timpii să alunge această permanență a acestei prezențe, permanență care face ca toate acestea să fie continuu rămase în această stare de mereu viu și prezent.
Urme sunt peste tot, rătăciri de niciun fel, iar fiecare dintre aceste repere se lasă văzute și prinse ușor de cei dornici să le înțeleagă (în)semnele, înțelesurile și să le ducă cât mai departe interpretările. Programul și activitățile disponibile în viața disponibilă la Casa Gravor Gabriel Popescu sunt așezate firesc în completarea comunității din care face parte, din care nu se desprinde și cu care face corp comun, cu care se acoperă pentru ca descoperirea ei să fie bucurie desăvârșită, completă și complexă. Comunitatea este deschisă, istoriile ei se adaugă celorlalte care se atașează și cu care se completează ducându-și fiecare la un loc, dar și individual, numele cât de depate se poate în vremurile și în timpurile istoriei.
Casa Gravor Gabriel Popescu își face cunoscut semicentenarul, își face publică această vârstă a desăvârșirii și a reușitei tuturor traversărilor pe care timpurile i le-au impus, pe care a reușit să le aducă în acest prezent integral, vii și disponibile să își ducă viața și activitățile cât de departe se poate, până unde i se poate îngădui de către urmele care nu lasă loc să se desfășoare uitării, ascunderii și delăsării. Casa Gravor Gabriel Popescu s-a așezat discret dar sigur în afara oricăror limite și merge mai departe cu porțile mereu deschise, cu încăperile disponibile să primească în interiorul lor alte și alte aspecte, evenimente și activități pe care vârstele ei le va putea ține vii și pe care le va îngădui. Totul merge și se desfășoară coerent, firesc și cu acea naturalețe care a fost găsită și adăugată atât de natural fiecărui pas făcut de cei care au făcut ca toate să se întâmple și să meargă așa. Suntem martorii unui semicentenar foarte viu, foarte bine pus și așezat în structura acestei instituții și în viața comunității din care face parte și nu sunt semne că va fi altfel. Vieții lungi de până acum i se vor adăuga cu siguranță intensitățile celei care urmează și toate întâmplările ei curate, benefice, necesare.
Gabriel Enache
