Lumea, condusă de bolnavi (74)

Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick
Periodic, o bronșită cronică rebele îi provoacă lui Konrad Adenauer o stare de slăbiciune. Aceasta explică de ce răcește destul de des, de ce are bron-ho-pneumonie și chiar pneumonie. Această stare de sănătate, de multe ori, îi pune la grea încercare moralul. în curând, pentru a doua oară, va fi văduv. Leucemia îi va omorî soția, cu peste douăzeci de ani mai tânără decât el. Prima soție murise de tuberculoză, în 1916, cu puțin timp înainte de a deveni, pentru prima dată, primarul Kölnului. Fiind foarte bogată,ea îl scăpase de condiția sa modestă pe care o avea în cadrul magistraturii. Ea va fi cea care îl va introduce în mediile marilor afaceri, tot ea fiind cea care îl va lansa, ulterior, în politica municipală a orașului.
După terminarea celui de-al Doilea Război Monial, primari în care aliații să aibă încredere, nu prea mai erau în Germania. în prima fază, englezii, ce primiseră Kölnul, după împărțirea teritoriului german, nu prea dădeau semne că ar avea încredere în el. încă din primul moment, englezii au văzut în Adenauer un individ ce avea, în felul de a gândi și acționa, ceva din firea lui Carol cel Mare, împăratul francilor și din caracterul lui Bismarck. Deși dădea dovadă de un comportasment amabil, binevoitor, deși dovedise că era cult, englezii presimțeau că aveau de a face cu un om capabil, la nevoie, să pună piciorul în prag. După terminarea războiului, englezii erau prea traumatizați, mai ales din cauza bombardamentelor, efectuate de aviația germană asupra Angliei, în prima parte a conflictului armat, pentru a tolera unui neamț, chiar dacă acesta se deosebea de concetățenii săi, să le dea lecții de comportament, chiar să-i contrazică. Conștient de faptul că englezii nu aveau de unde să aleagă un alt primar mai convenabil, Adenauer va face tot posibilul pentru ai ajuta pe locuitorii Kölnului să revină trepta la o viață cât de cât normală, în condițiile sociale vitrege din primul an de liniște și pace. Acum, era rândul germanilor să cunoască pe propria piele efectele dezastrului pe care-l provocas-eră peste tot în Europa. Acum, cunoșteau la modul extrem de dur, efectele foametei și ale epidemiilor. Conflictele dintre Adenauer și ocupanții englezi ai primăriei sunt tot mai dese. Până la urmă, reușește să-i alunge din clădirea primăriei.
A fost primul mare succes al lui Ade-nauer. Din acel moment, ar fi putut să se retragă din viața politică, să-și trăiască liniștit bătrânețile. Dar nu, din clipa în care a devenit stăpânul absolut al Primăriei, a simțit că se ivise ocazia unică de a dovedi ce este în stare. Scăpat de teroarea nazistă ce-i întunecase existența, Adenauer nu dorea să scape printre degete oportunitatea de a deveni cel mai puternic dintre germani. Timp de decenii își controlase timiditatea, dificultatea de a comunica cu ceilalți, complexul de inferioritate ce data din perioada când era un student sărac. Brusc, o energie surprinzătoare începuse să clocotească în el. Devenise uimitor de activ, în ciuda aspectului său fizic degradat. Astfel, în aceste noi circumstanțe sociale și politice, Adenauer va fonda, în Renania, partidul democrat-creștin.
O cracteristică a poporului german: cei ce vorbesc cu foarte multă patimă, cei ce au trăiri mistice, cei ce sunt vizionari reușesc mereu să-i fascineze pe nemți. Timp de doisprezece ani, Hitler, în sunete de trompete și tobe, a reușit să pună în mișcare acest popor, în direcția pe care a dorit-o el. într-un delir total, germanii la urmat necondiționat până la dezastrul total. După experiența catastrofală în care i-a împins Hitler, încât au fost la un pas de a dipărea ca Stat și națiune, când se credea că s-a ales praful și pulberea de germani, când toată lumea era de păre că acest popor învins va sta multă vreme, umil, în genunchi, cu capul plecat în țărână, apare pe neașteptate un bătrân cu mintea vioaie care îi trezește din apatie, vorbindu-le despre lucruri pe care nazismul le ștersese din mintea lor. Acest bătrân începe să le țină discursuri în care folosea obsesiv cuvintele democrație și libertate. Adenauer le ordonă să-și revină, să iasă din starea de apatie și de sărăcie prin propriile lor forțe, să nu se aștepte la nimic bun din partea străinilor invadatori. Adenauer le ordonă germanilor să dovedească lumii întregi că sunt capabili și să construiască, nu doar să distrugă. începând cu anul 1948, unul dintre cei mai grei de după război, Adenauer reușește până la urmă să-i mobilizeze pe germani, săi determine să-și revină, să nu mai stea în genunchi în fața Aliaților.
în 1948, în ciuda reținerilor pe care le au francezii, Aliații occidentali unesc cele trei teritorii pe care le controlează, ceea ce va duce la crearea Germaniei federale. Occidentalii începuseră, încetul cu încetul să înțeleagă că au nevoie de germani, în Războiul Rece ce-l vor purta împotriva URSS-ului. Drept relică, rușii vor crea, în sectorul de est pe care-l controlau, un guvern ce-l vor încredința germanilor ce-i ascultau cu supunere. Din acel moment, pe harta Europei apar două Germanii, separate prin cortina de fier. Fiecare nou Stat german va evolua în direcția destinului pe care-l vor accepta, pe drumuri paralele, de multe ori ciudate. în ciuda eforturilor depuse, foarte repede, cele două guverne germane vor ajunge în stare conflictuală. Prima, dintr-un lung șir de crize, va izbucni la Berlin. Rușii blochează drumurile ce permit intrarea în oraș. Timp de treisprezece luni, fosta capitală a Germaniei nu va supraviețui decât cu ajutorul unui impresionant pod aerian creat de americani. Războiul Rece, născut în acest loc, dădea semne tot mai clare că va degenera. în ziua de 1 septembrie 1948, aleșii landurilor Germaniei de Vest se întrunesc la Bonn, pe Rin, decretând acest oraș drept capitală a noului Stat. Konrad Adenauer prezidează acest Consiliu parlamentar de excepție. Adenauer, acest mentor veteran, le atrage atenția noilor deputați că timpul trece repede și trebuie profitat din plin. în consecință, deputații trebuie să elaboreze o nouă Constituție, să stabilească înființarea unei Republici federale, moștenitoare a fostului Stat german. Nu fără discuții uneori aprinse, lucrurile încep să se așeze în matca lor. în data de 14 august 1949, au loc primele alegeri generale ce dau un ușor avantaj democrat-creștinilor. Liberalui Theodor Heuss este ales președintele noii republici. în data de 12 septembrie 1949 Heuss îl numește pe Konrad Ade-nauer cancelar, echivalent al Prim-min-istrului. El va fi adevăratul conducător al Germaniei federale.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. De asemenea, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.