Sportul, banii şi politica

Că politicul îşi bagă coada şi-n lumea sportului nu mai este o noutate. Că ruşii nu prea sunt înghiţiţi de către americani şi occidentali, care-i văd ca pe un bau-bau mondial, iar nu mai este ceva nou. Faptul că Rusia a reuşit să obţină dreptul de a organiza, la Soci, Jocurile Olimpice de iarnă, în 2014, a-nceput să deranjeze pe unii, aflaţi de partea cealaltă a fostei Cortine de Fier. Oare chiar trebuie să se permită Rusiei să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă, din moment ce această ţară este controlată de un regim autoritar care nu respectă drepturile omului? Este întrebarea retorică ce se aude tot mai des în Vestul Europei şi dincolo de Atlantic, mai ales după ce Putin, în rezolvarea problemei siriene, l-a trimis, fără menajamente, la culcare, pe Obama.
Desigur, lucrurile au fost zgândărite, mai ales după terminarea Campionatului de atletism, ţinut la Moscova, anul acesta, când guvernul Putin a adoptat o lege prin care stigmatizează homosexualii, interzicând orice tip de propagandă a orientării lor sexuale. Picătura care a făcut să se verse paharul a fost declaraţia marei atlete ruse, Yelena Isinbayeva, ce-a aprobat public legea, spunând că oamenii normali preferă relaţiile normale, bărbaţii cu femeile, femeile cu bărbaţii. Prin aceste cuvinte, fără să vrea, Yelena Isinbayeva, campioană la săritura cu prăjina, a devenit purtătoarea de cuvânt a politicii sociale a lui Vladimir Putin. Desigur, când şi-a dat seama de consecinţele declaraţiei, Yelena Isinbayeva a încercat să dreagă busuiocul cu o a doua afirmaţie publică, dar gafa n-a mai putut fi trecută cu vederea.
Cazul Soci nu este primul când politica internaţională se amestecă în organizarea Jocurilor Olimpice. Desigur, pentru guvernul Putin, Jocurile Olimpice de iarnă sunt un bun prilej de-a mai schimba în bine imaginea pe care o are, pe plan internaţional. Să nu uităm precedentul Pekin, din 2008, ce-a organizat Jocurile Olimpice de vară după ce-a aplicat represalii masive tibetanilor care nu doreau nimic altceva decât să devină stat independent, fiind sătui de tutela chineză. Pe de altă parte, banii joacă un rol la fel de important ca şi politicul. De fapt, actualmente, ca-ntotdeau-na, banii nu pot fi separaţi de politic. Tocmai aceşti bani, de care are atâta nevoie Comitetul Olimpic, au făcut să treacă pe planul doi etica, de care tot se face caz, pe plan internaţional.
Precedentul a fost creat chiar de către părintele Jocurilor Olimpice de vară, Pierre de Coubertin, care, în 1936, ispitit de banii naziştilor, a aprobat ca Germania lui Hitler să găzduiască competiţia. în unele situaţii, s-a recurs la soluţii de compromis ambiguu. Astfel, în 1980, ca să-mpace şi capra, şi varza, Comitetul Olimpic, animat de falsă etică, a interzis Africii de Sud, ce avea un regim politic de apartheid, să participe la Jocurile Olimpice de vară de la Moscova.
Revenind la Vladimir Putin, gurile rele din Occident şi Statele Unite spun că Jocurile Olimpice de iarnă de la Soci sunt de fapt Jocurile uitării, prin organizarea lor, conducătorul rus dorind să fie şterse din memoria internaţională masacrarea civililor din Caucazul de Nord, reprimarea brutală a tuturor formelor de protest şi a libertăţilor cetăţeneşti. Deoarece, aşa cum am mai spus, Jocurile Olimpice sunt o afacere rentabilă pentru toţi cei ce se implică financiar, este foarte puţin probabil ca ele să fie boicotate în cazul Soci. Cu toate acestea, unii şefi de state occidentale au dat de-nţeles că nu vor participa la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de iarnă de la Soci, atâta vreme cât nu se văd progrese din partea Kremlinului în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului, în Rusia. Dar, deocamdată sunt doar zvonuri.