Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, nu se practica blatul în fotbal. Acest obicei de-a truca jocul în teren a devenit obişnuinţă la scară mondială după 1970. Obiceiul are dublă motivaţie: economică, în cazul meciurilor de fotbal din ligile naţionale, de orgoliu naţional, în cazul meciurilor internaţionale. Putem spune că declaraţia lui Rob Wainwright, directorul Europolului, din 4 februarie 2013, de la Haga, poate avea un caracter istoric, marcând o cotitură în lupta pentru eradicarea corupţiei în lumea fotbalului. Rob Wainwright a recunoscut public c-a fost declanşată cea mai mare anchetă, din toate timpurile, vizând meciurile de fotbal despre care se presupune că nu au fost jucate sau arbitrate corect. Rob Wainwright a declarat că a fost distrusă o vastă reţea de corupţie din lumea fotbalului, anchetându-se modul cum au fost jucate 680 de meciuri de fotbal, din întreaga lume, între anii 2008 – 2011, dintre care 380, disputate în Europa. Rob Wainwright a precizat că, în urma anchetei internaţionale, s-a descoperit că era vorba de un cartel al crimei organizate, ce acţiona în lumea fotbalului, având baza de operaţiuni în Asia, cu ramificaţii în Europa. Rob Wainwright a precizat că baza de operaţiuni a cartelului era în Singapore, realizându-se un beneficiu de peste opt milioane de euro la o miză totală de şaisprezece milioane de euro. Ancheta Europolului, având numele de cod „Veto”, a demarat în iulie 2011, terminându-se în ianuarie 2013, cooperându-se cu Interpol şi agenţia judiciară Eurojust. Pe parcursul anchetei, au fost descoperiţi şi identificaţi 425 de directori de cluburi de fotbal, jucători, arbitri şi membri ai reţelei mafiote, operând în cincisprezece state ale lumii. Pentru a obţine rezultatul dorit, Europol şi Interpol, inclusiv Eurojust, au analizat 13.000 de mail-uri, plus declaraţii ale fotbaliştilor şi arbitrilor, precum şi alte dovezi materiale. Astfel, s-a configurat imaginea reală a reţelei implicate în asasinarea unor persoane implicate în fenomenul fotbalistic mondial, dar şi-n acte de crimă economică. Rob Wainwright a menţionat că deja 14 suspecţi au fost condamnaţi, pe baza probelor strânse, la un total de 39 de ani de închisoare. De asemenea, aproape alte o sută de persoane urmează să apară în faţa instanţei, pentru a fi condamnate. Rob Wainwright a dezvăluit că majoritatea meciurilor de fotbal, în care a fost practicat blatul, au avut loc în Turcia, Germania şi Elveţia. Ca exemplu, Rob Wainwright a dat două meciuri disputate în Liga Campionilor, din care unul a avut loc în Anglia, menţionând şi partide disputate în Campionatul European. În plus, Rob Wainwright s-a referit şi la meciuri de calificare în Campionatele Mondiale de Fotbal, ce au avut loc în Africa şi America de Sud. Pentru a fi mai explicit, Rob Wainwright a prezentat imagini cu o partidă de fotbal, din 2010, din Campionatul mondial al fotbaliştilor cu vârsta sub 20 de ani, dintre Argentina şi Bolivia, arbitrul maghiar acordând argentinienilor o
lovitură de penalty ilegală. Deşi a fost bombardat cu întrebări, Rob Wainwright a refuzat să menţioneze nume de fotbalişti sau de cluburi, până nu se va definitiva ancheta.
În schimb, Freidhelm Althans, anchetator şef al poliţiei din Bochum, Germania, şi purtător de cuvânt al grupului ce se ocupă de operaţiunea „Veto”, a declarat că s-au strâns dovezi în 150 de cazuri. Întrebat de ce anchetele nu se derulează mai repede, Freidhelm Althans a spus că un blat implică uneori până la 50 de persoane. Freidhelm Althans a mai spus că un blat poate, uneori, să implice arbitri şi jucători din ambele echipe de fotbal, în acest caz fiind vorba de înmânare de plicuri ce pot conţine până la 100.000 de euro. Ca exemplu, Freidhelm Althans a menţionat Ungaria, unde 50 de arbitri şi fotbalişti sunt bănuiţi că au manipulat 33 de meciuri, primind sume de bani de la 40.000 la 600.000 de euro. Interesant este faptul că o parte dintre aceste sume provin din Asia, unde unii bookmakeri, din lumea pariurilor, au tot interesul ca rezultatul unor meciuri din Europa să fie cel dorit de ei.
În ceea ce-l priveşte pe Michel Platini, preşedintele FIFA, acesta a fost pentru toleranţă zero, referitor la blat, declarându-se dispus să coopereze cu Europol. De asemenea, Theo Van Seggelen, preşedintele FIFPro, s-a exprimat mai plastic, spunând că fotbalului profesionist îi trebuie zece injecţii de moralitate pentru a-şi reveni pe linia de plutire. De asemenea, Sindicatul internaţional al fotbaliştilor a publicat, în februarie 2012, „Cartea neagră” a bla-turilor, din care reiese că 12% din fotbaliştii din Europa de Est sunt corupţi, trucând cel puţin un meci. Deşi, pentru combaterea blatului în fotbal, UEFA şi FIFA nu sunt autorizate să percheziţioneze sau să asculte telefoanele persoanelor implicate
în fenomenul fotbalistic, aceste două organisme au dreptul să efectueze controlul antidoping, ceea ce nu este uşor, deoarece numai în Europa există 53 de federaţii naţionale ce organizează 32.000 de meciuri. Pentru a mai reduce cât de cât corupţia în sport, Consiliul Europei, de anul acesta, se screme să dea un proiect de Convenţie Internaţională pentru Combaterea Manipulării Rezultatelor Sportive. În finalul conferinţei de presă, a vorbit şi Frédéric Thiriez, preşedintele Ligii franceze de fotbal profesionidt, care, adresându-se direct lui Rob Wainwright, directorul Europol, a spus că, de se va dovedi că şi patroni de cluburi franceze sunt implicaţi în reţeaua mafiotă de trucare a meciurilor, el personal se va constitui ca parte civilă în judecarea acestor persoane.
Putem spune c-a fost o conferinţă de presă înălţătoare, în care s-au vehiculat înălţătoarele şi emoţionantele motivaţii morale ale sportului ce s-a autoproclamat rege, fără să se ţină cont că pe lume nu toţi sunt microbişti. Dar ce te faci când un guvern întreg este decis să corupă tot ce poate, dând cu bani în dreapta şi în stânga, numai pentru a obţine dreptul de-a găzdui, în 2024, Cupa Mondială la Fotbal, chiar dacă ţara sa nu se poate lăuda nici cât negru sub unghie cu un fotbal performant, nu are nici condiţii climatice optime pentru desfăşurarea unei astfel de competiţii. Este cazul emiratului arab Qatar, iar Joseph «Sepp» Blatter, cel de-al optulea preşedinte FIFA, într-un interviu acordat publicaţiei germane „Die Zeit”, a recunoscut că desemnarea Qatarului are la bază motivaţii economice şi politice. Joseph «Sepp» Blatter a mai declarat că şefi de state europene i-au sfătuit pe membrii lor din cadrul FIFA să voteze în favoarea emiratului arab, deoarece au importante şi puternice interese economice cu Emiratele Arabe. Astfel, ajungem la vechea constatare: în prezent, oamenii, mai ales europenii, nu se mai închină lui Dumnezeu, ci banului.
