Rusia ţine cu dinţii şi cu ghearele de Ucraina

Cândva, Ucraina era considerată grânarul Uniunii Sovietice. Pierderea acestui stat, prin descompunerea URSS-ul, nu a convenit deloc Kremlinului, ce-a tot încercat să controleze din umbră Kievul, prin menţinerea la conducerea statului ucrainean a oamenilor fideli Moscovei. Aşa cum în România, după prăbuşirea comunismului, a supravieţuit ciocolata cu rom, tot aşa, în Ucraina, ciocolata Roshen a reuşit să se menţină pe linia de plutire, chiar dacă sistemul economic sovietic a decedat cu brio. Cu toate schimbările survenite în economia ucraineană, cu toată invazia de produse occidentale, printre care ciocolata Milka, ucrainenii, nu neapărat din patriotism, continuă să se dea în vânt după Roshen, unii din obişnuinţă, alţii din motive de nostalgie. Adevărul este că, indiferent unde te duci, din Bielorusia până-n Asia Centrală, trecând prin Rusia lui Putin, cofetăriile şi magazinele sunt pline ochi cu ciocolata ucrainenilor. După prăbuşirea sistemului sovietic, Roshen a devenit cea mai mare firmă producătoare din Ucraina. Este considerată o investiţie sigură şi, în plus, de data aceasta chiar din orgoliu naţional, indiferent de coloratura politică, toţi politicienii se fac luntre şi punte pentru a proteja Roshen de furtunile prin care a trecut sau va trece economia mondială.
Dacă eşti prost inspirat şi faci ironii pe seama mărcii, ai toate şansele să fii dus în şuturi la aeroportul sau la gara din Kiev. Pentru ucraineni, Roshen a devenit un simbol naţional, chiar o valoare… politică. Intimidare
Cu toate acestea, Roshen nu are viaţă uşoară cu ruşii. La două zile după ce Vladimir Putin a tot încercat să-i convingă pe ucraineni să se alăture Moscovei, nu Bruxelles-ului, Kremlinul a blocat toate transporturile cu ciocolata Roshen. Motivul, tras de păr: grija pentru sănătatea consumatorilor ruşi de Roshen, teama că aceştia, de prea mult consum de ciocolată Roshen, să nu aibă probleme cu inima. Când ucrainenii s-au enervat prea tare, cerând motive serioase, ruşii le-au servit imediat: au descoperit urme de benzopyren în ciocolata Roshen. Când au văzut că nu ţine, nereuşind s-o dea la pace cu ucrainenii, care-au ameninţat cu scandal economic internaţional, de pe 14 august, toate camioanele ce veneau din Ucraina erau oprite la graniţă şi controlate cu lupa. Avertismentul Moscovei era limpede: drumul către Bruxelles îi va costa scump pe ucraineni.
@n realitate, intimidarea Kievului nu ţine neapărat de ciocolata Roshen, ci mai mult de calendarul politic. Ucraina este la răscrucea unei decizii cruciale, nu doar pentru soarta sa economică şi comercială, dar şi pentru echilibrul de forţe politice din cadrul fostului spaţiu economic post-sovietic, deoarece, după cum poate aţi înţeles, economia este sinonimă cu banii, iar banii sunt sinonimi cu puterea politică. Raţionamentul este simplu. Dacă Moscova va reuşi să controleze, să ţină din scurt fostul spaţiu economic sovietic, va putea discuta altfel cu Bru-xelles-ul şi cu Washington-ul. Pierderea controlului asupra economiei ucrainene va fi o lovitură greu de suportat pentru Kremlin. Oricum, acţiunile de intimidare economică a Ucrainei, din partea Rusiei, nu sunt decât la-nceput de drum. Până pe 28 noiembrie, anul acesta, când Kievul are de gând să semneze cele două acorduri, cel de asociere şi cel de liber schimb, cu Bruxelles, se pot întâmpla multe, în plan economic. Mai mult, ucrainenii nu dau semne c-ar tremura de frica Moscovei. Vremurile când Stalin strănuta la Kremlin, iar Kievul făcea de frică pe el au trecut. Putin are mult de lucru pentru a readuce lumea la gradul de frică de pe vremea când KGB-ul era la putere. Acum, ucrainenii au de gând să semneze cele două acorduri cu UE, chiar în timpul întâlnirii la nivel înalt de la Vilnius, pentru reglementarea Partene-riatului economic oriental. Desigur, documentele ce trebuie semnate sunt complexe, sub aspect tehnic, necesitând o ratificare din partea ambelor părţi. Dar cele două părţi semnatare sunt decise să treacă peste toate piedicile care, probabil, se vor ivi. Hotărârea de a semna este aşa de mare, încât nu numai ruşilor, dar tuturor celor ce vor veni la Vilnius le-a sărit în ochi dimensiunea politică cu toate implicaţiile sale economice pentru ambele părţi. Kievul are nevoie de Bruxelles pentru a scăpa definitiv de opresiunile exercitate de ruşi asupra sa. Bruxelles are nevoie de Kiev pentru a mai reduce din puterea ruşilor şi pentru extinderea pieţei de desfacere a mărfurilor fabricate în cadrul UE, ceea ce va fi o lovitură neplăcută pentru Rusia, care, astfel, îşi va vedea redusă piaţa de desfacere pentru propriile sale mărfuri, ceea ce va-nsemna o reducere a propriei mase monetare ce o putea folosi şi-n scopuri militare, inclusiv de spionaj, deoarece ultima activitate „lucrativă” este destul de scumpă.
Pe scurt, chiar dacă criza economică actuală, în care ne bălăcim şi noi, românii, într-o veselie, la un pas de harakiri financiar, a cam redus cheful Uniunii Europene de-a se extinde către Est, totuşi Bruxelles-ul a-nţeles că, orice ar fi, acordul de asociere economică cu Kievul este neapărat necesar, cel puţin pentru a-şi vinde mărfurile. Adevărul este că Bruxelles are nevoie de bani ca de aer, mai ales după beleaua financiară cu Grecia şi Cipru.
Cu orice preţ
în ceea ce-i priveşte pe ucraineni, aceştia vor, cu orice preţ, să semneze acordurile cu UE pentru simplul motiv că politica economică protec-ţionistă a Moscovei a fost şi este doar în folosul ruşilor, care, în felul acesta, chiar şi pe vremea sovietelor, îşi apărau doar sectorul lor productiv, celelalte state din fostul URSS fiind doar resurse de materii prime pentru Kremlin. Din cauza acestui tip de politică economică pro-tecţionistă, Ucraina a rămas subdezvoltată şi săracă. De altfel, se ştie că urmările stăpânirii ruse, de tip sovietic, asupra Ucrainei se văd şi astăzi. Chiar dacă nu se spune oficial, cea mai rentabilă industrie, în Ucraina, este cea a pornografiei. Este efectul subdezvoltării voite în care a ţinut Moscova toate statele din fostul URSS şi din Europa de Est. Oricum, Moscova nu are de gând să cedeze, cu una, cu două, Ucraina Occidentului.
La final, trebuie să vă mai spunem că aproximativ după modelul UE, Vladimir Putin vrea să-nfiinţeze Uniunea Eurasiană, care, după cum a anunţat Kremlinul, cu surle şi trâmbiţe, va vedea lumina zilei în 2015. Nu mai e mult până atunci, iar prezenţa Ucrainei în uniunea lui Putin este importantă, atât sub aspect economic, cât şi sub cel politic-militar. Ruşii sunt capabili să meargă până-n pânzele albe, chiar până acolo încât sunt decişi să nu mai livreze gaze Ucrainei, iar iarna bate la uşă. în plus, Moscova este gata să finanţeze mişcarea separatistă din Crimeea, ceea ce va afecta stabilitatea socială, economică şi politică a Ucrainei. După cum se vede, Putin joacă tare, iar Kievul este conştient că primii cinci ani, după semnarea acordurilor cu UE, vor fi dureroşi pentru sectorul productiv şi agroalimentar, chiar dacă mizează pe sprijinul ce se pare că i-l vor acorda Germania şi Polonia, ce nu-nghit Rusia, din motive istorice.