Fotbal şi Coca-Cola

Faptul că respectul faţă de om, indiferent de poziţia sa socială, se dovedeşte mai mult teorie devine jenant, chiar penibil, în secolul al XXI- lea. Dacă vă mai amintiţi, atribuirea emiratului Qatar de a găzdui şi organiza „Cupa Mondială” la fotbal, ediţia 2022, nu numai că a provocat reticenţa statelor cu o puternică tradiţie în fotbal, inclusiv deţinerea unui palmares de invidiat, dar a scos la iveală şi existenţa unor interese economice şi financiare, din partea FIFA şi a unor state membre ale Federaţiei Internaţionale de Fotbal. Până la urmă, totul ar fi fost maşamulizat, lumea ar fi închis ochii, mai ales dacă fiecare s-ar fi ales cel piţin cu o firimitură din marele tort al competiţiei mondiale. Dar noul scandal, provocat de către emiratul arab care, între noi fir vorba, este un nimeni în lumea fotbalului, a pus din nou pe tapet problema dacă trebuie sau nu să se lase Qatarului dreptul de-a organiza şi găzdui Cupa.
Neosclavagism
Pe scurt, ambasadorul Nepalului la Doha a trimis ziarului britanic documente din care reiese clar că pe şantierele din Qatar se recurge la folosirea muncii forţate, în condiţii de sclavagism total. Astfel, cel puţin 44 de muncitori nepalezi, lucrând pe şantierele destinate construirii de stadioane, majoritatea tineri, au murit la locul de muncă din cauza insuficienţei cardio-respiratorii, provocate atât de condiţiile dure de muncă, cât şi din cauza condiţiilor climaterice, specifice emiratului, unde permanent este foarte cald.
Publicaţia britanică a dezvăluit că, pentru terminarea la timp a lucrărilor destinate bunei desfăşurări a Cupei, Qatarul are nevoie de un surplus de 1,5 milioane de muncitori, destinat construirii de stadioane, drumuri, porturi şi hoteluri. Din acest peste un milion de muncitori, 40% sunt nepalezi, alungaţi de acasă de sărăcie, o sută de mii dintre ei fiind deja de anul trecut pe şantierele emiratului. Din analiza făcută de publicaţia britanică, referitoare la climă şi la condiţiile de muncă, există mari şanse ca cel puţin 4.000 de nepalezi să moară în timpul lucrului, înainte de terminarea lucrărilor. Cel puţin aceasta este constatarea la care a ajuns Confederaţia Internaţională a Sindicatelor (ITUC), organizaţie despre care în România nu se prea aude, deoarece majoritatea liderilor sindicali s-a vândut, desigur, din motive financiare, făcând jocurile patronatului care merge mână-n mână cu politicul.
Epifenomen
După cum s-a constatat, Qatarul nu este decât un epifenomen, pe piaţa internaţională a muncii, emiratul profitând din plin de sărăcia în care trăieşte majoritatea asiaticilor. Dar, ceea ce devine îngrijorător este apariţia, pe teritoriul emiratului, a unor aşezări ce seamănă tot mai mult cu lagărele de concentrare, asemănătore oarecum cu lagărele europene din perioada europeană a nazismului, populate cu muncitori asiatici. De altfel, este foarte cunoscut dispreţul pe care-l manifestă emiratele arabe faţă de muncitorii străini, încât moartea lor nu afectează pe nimeni, spunându-se, în emirate, că sărăcia a creat mai multă forţă de muncă decât este nevoie, în consecinţă câteva zeci de înfometaţi înghesuindu-se, fără regrete, să ia locul unuia, mort la locul de muncă.
De altfel, prezenţa unor construcţii, destinate muncitorilor străini, amintind de lagărele de muncă din secolul trecut, a devenit ceva obişnuit în ţările Golfului. Desigur, de un astfel de regim de viaţă nu beneficiază decât municitorii proveniţi din Asia. Cei europeni, consideraţi specialişti, au alte condiţii de cazare şi de hrană.
Reproş cu P.S.
De asemenea, s-a constatat modalitatea îndoielnică prin care FIFA acordă dreptul de găzduire şi organizare a „Cupei Mondiale la Fotbal”. Nu este prima dată când FIFA, din nevoie de bani, calcă pe bec, făcându-se că uită normele internaţionale ale moralităţii şi bunului simţ. Prima dată s-a întâmplat în 1978, când a acordat Argentinei dreptul de a organiza „Cupa Mondială”, în ciuda faptului că foarte mulţi s-au opus acestui lucru pe motiv că-n statul sud-american, la vremea respectivă, nu era respectat niciun drept al omului. La fel, în cazul Rusiei, ce va organiza competiţia în 2018, dacă nu va interveni nimic, pe parcurs. La toate obiecţiile aduse, s-a răspuns că Rusia actuală nu este un stat dictatorial, ci unul cu o democraţie… imperfectă, făcându-se aluzie la cazul contestatarelor Pussy Riot, chiar dacă, din una din scrisorile trimise, pe ascuns, presei occidentale a reieşit foarte clar că în ţara lui Vladimir Putin încă mai există înfricoşătoarele gulaguri de unde, odată ajuns, dispari definitiv, având puţine şanse să mai revii la viaţa normală. Deşi Qatarul este un stat de tip dictatorial, se pare că ceea ce a atârnat greu în balanţă a fost faptul că este cel mai bogat stat din lume. Aşa de bogat, încât banii emirului au închis definitiv gura tuturor, mai ales în cazul luării ca ostatici a mai multor fotbalişti francezi.
Scandalul izbucnit, când s-a auzit oficial că emiratul qatarian a câştigat dreptul de organizare, în detrimentul Statelor Unite, după ce fusese la un pas de a-l sufla pe cel al ruşilor, pentru anul 2018, a determinat FIFA să iasă rapid din surzenia şi cecitatea ei morală, determinând-o să anunţe, prin purtătorul său de cuvânt, că, în datele de 3 şi 4 octombrie, anul acesta, Comitetul Executiv, la sediul de la Zurich, va reanaliza dosarul qatarian. Să nu uităm că Statele Unite au fost învinse de către Qatar abia după al patrulea tur de scrutin.
Marele reproş care i se aduce Federaţiei Internaţionale de Fotbal Amator este că într-o singură zi s-a votat pentru desemnarea a două ţări ce vor găzdui Campionatul Mondial de Fotbal. Cel mai zgomotos au contestat Statele Unite. Că au rămas cu ochii-n soare din cauza Rusiei, mai treacă meargă. Rusia este, totuşi, una dintre puterile mondiale actuale. Dar să rămână cu buzele umflate din cauza unei adunături de şeici extrem de bogatăe, încât, în realitate, dacă vrea, chiar poate cumpăra, fără să clipească, cele mai mari oraşe din SUA, asta nu se mai putea tolera.
Explicaţia pentru faptul că-ntr-o singură zi au fost votate două state, pentru organizarea Cupei, în doi ani diferiţi, a fost dată de către Jérôme Valcke, secretarul general al Federaţiei. Conform spuselor, desigur oficiale, ale lui Jérôme Valcke, dacă partenerii economici ai FIFA, precum Coca-Cola, cunosc dinainte ţările organizatoare ale Cupei, valoarea contractelor va creşte considerabil.
@n culise, Statele Unite au jucat tare, stimulând efectuarea unui raport de inspecţie despre Qatar. Rezultatul raportului fusese liniştitor pentru americani. De fapt, a fost aşa cum şi-l doreau. Conform raportului, condiţiile climaterice şi politice din zona Emiratelor Arabe, din care face parte şi Qatarul, sunt „foarte periculoase pentru jucători”, atât pentru sănătatea lor, cât şi pentru integritatea lor fizică. Se vedea pe faţa americanilor că erau siguri de ei, dar, după numărarea voturilor, zâmbetul le-a pierit de pe buze, apucându-i durerea de cap. Petrodolarii s-au dovedit mai tari decât cea mai avansată tehnică militară pe care o au americanii.
P.S.: Anul trecut, AFP a dat publicităţii o fotografie cu trei zâmbăreţi: şeicul Qatarului, Hamad Ben Khalifa Al-Thani, soţia acestuia, neagră ca tuciul, Moza Bint Nasser Al-Missned şi… Joseph Blatter, preşedintele FIFA. Din fotografia de grup lipseau Putin şi Obama. Vladimir tot s-a ales cu ceva pentru Rusia lui dragă, dar Barack, nici cu praful de pe tobă, deşi Coca-Cola e invenţie de la nord de Rio Grande. Deh, când e vorba de mălai, sentimentul de mândrie naţională este tot atât de consistent ca bulburucii de Coca-Cola.