Lumea, condusă de bolnavi (129)

Pierre Accoce
și dr. Pierre Rentchnick
“Dacă lasă impresia că nu înțelege ce i se spune, spune în continuare Bryan Wedge, este din cauza faptului că Hrușcev se așteaptă mereu să i se facă propuneri pe care trebuie să le dezbată cu interlocutorul său. Pe de altă parte, se poate foarte bine să se profite de pe urma mari sale energii de a reacționa, dar și de pe urma dorinței sale de a pune bazele unui dialog bazat pe răspunsuri scurte, de preferință incomplete, ceea ce-i va oferi ocazia de ași da drumul la gură, ceea ce va fi o excelentă ocazie de a-l determina să dezvăluie, fără reținere, ce gândește cu adevărat.
Hrușcev nu poate suporta să-și ascundă frustrările, enervându-se foarte repede dacă este contrazis. își pierde imediat capacitatea de a se stăpâni, dar poate fi ușor dirijat către un alt subiect al discuției. Mai clar, dacă felul cum evoluează discuția impune să nu se cedeze în fața lui, este recomandabil să se schimbe imediat subiectul abordat și, cu abilitate, să se vorbească despre altceva. Dacă nu se poate ajunge la un compromis, este bine să nu se insiste, iar discuția să se poarte folosindu-se cuvinte simple, care să nu-i dea impresia că se încearcă să fie dus cu preșul. Din cauza firii sale, este periculos ca acest om să fie combătut cu încăpățânare, cel mai bine fiind să i se ofere alternative de discuție care să-i lase impresia că nu este strâns cu ușa sau că se încearcă să fie șantajat.
Hrușcev este tipul de om ce simte nevoia de a vorbi direct cu omologul său, fără să recurgă la intermediar. Nu este bine să se insiste asupra respectării protocolului, deoarece acest lucru riscă foarte repede să-l scoată din sărite. Dacă interlocutorul său nu se poat folosi cu abilitate de nevoia lui Hrușcev de a avea încredere în persoana cu care vorbește, este bine să nu se insiste prea mult asupra posibilelor consecințe dezastruoase ale subiectului abordat, deoarece, din acel moment, Hrușcev se va închide în el, dând dovadă de foarte mare neîncredere.
Pe de altă parte, Hrușcev poate tolera foarte bine ca cineva să nu fie de acord cu el, mai ales dacă i se oferă ocazia de a folosi un limbaj jignitor. Trebuie să nu se piardă din vedere faptul că, dacă se ajunge în punctul ca Hrușcev să vorbească ca la ușa cortului, nu trebuie să se insiste cu explicații prin care să se încerce să fie convins că nu are dreptate. Este recomandabil să fie lăsat să se calmeze. S-a constatat că Hrușcev nu este deranjat dacă i se închide gura, dar refuză să nu i se dea voie să spună ce gândește. De asemenea, s-a remarcat faptul că totuși Hrușcev admite că nu trebuie împinse lucrurile până acolo încât interlocutorul său să fie grav scos din sărite.
în caz că dialogul cu el este un eșec, Hrușcev nu va recunoaște acest lucru și se va încăpățâna să insiste asupra punctului său de vedre până acolo încât toate argumentele sale devin lipsite de orice urmă de rațiune. Când se ajunge în această situație, Hrușcev trebuie manevrat în felul următor: să i se propună să nu se mai discute subiectul abordat, acesta urmând să fie reluat mai târziu, când spiritele se vor calma. Dacă insistă să se continue discuția, să i se propună din nou amânarea dialogului. Dacă va vedea că nu are câștig de cauză, Hrușcev se va ridica și va părăsi brusc camera unde are loc întrevederea, așa cum a procedat Tito, de fiecare dată când nu reușea să se înțeleagă cu partenerul de dialog.
Având o mentalitate comunistă și naționalistă, tipic rusească, Hrușcev nu va admite niciodată ca lumea, așa cum o concepe el, să fie subiect de negociere și revizuire. înainte de a se discuta cu el, trebuie să i se cunoască propria sa filozofie politică, com-form căreia își modelează gândirea: 1) Statul primează asupra individului; 2) între capitalism și comunism va fi un conflict permanent; 3) capitalismul occidental caută să distrugă Statul sovietic. Din cauza acestui fel de a gândi, Hrușcev nu poate concepe că noi acordăm foarte multă valoare libertății individuale și punem accentul pe posibilitatea impunerii unei permanente neutralități între cele două sisteme sociale și liberei determinări a Statelor democratice. în această situație, Hrușcev, pur și simplu, nu poate niciodată să înțeleagă anumite aspecte precum regula dreptului majorității de a-și impune punctul de vedere, alegerea individului de a se supune sau nu orientării pe care Statul vrea să i-o impună, autonomia locală, etc. De asemenea, Hrușcev nu poate înțelege anumite reguli ale dreptului internațional pe care nu dă doi bani, insclusiv faptul că nu este capabil să priceapă condiționările istorice ale evoluției dreptului internațional. Cuvintele «libertate» sau «democreție» au pentru Hrușcev o cu totul altă semnificația decât cea pe care o dăm noi, motiv pentru care nu trebuie să avem încredere în acordurile pe care eventual trebuie semnate de comun acord cu liderul sovietic.
Nu există decât o singură bază reală de la care pornește Hrușcev atunci când urmărește semnarea unui acord: egoismul pragmatic al Statului sovietic. în consecință, trebuie să se clarifice foarte bine atitudinea și poziția occidentalilor, în termeni preciși care să nu dea ocazia la apariția unor confuzii, pentru a se evita greșeli de interpretare din partea sovieticilor. Dacă se vor invoca motive de altă natură decât cea pragmatică, Hrușcev nu va fi capabil să înțeleagă textul respectivului acord. Deci, nu se va pune niciodată problema ca cele două parți, participante la dialog, să se înțeleagă referitor la aspecte generale, motiv pentru care trebuie să se negocieze doar pe aspecte concrete, chiar dacă discuțiile pornesc de pe poziții fundamental diferite. Un alt aspect important: s-a constatat că Hrușcev nu este orgolios, dar se încăpățânează să insiste pe impunerea și acceptarea, de către partenerul de discuție, a virtuțiilor comuniste, a progresului socialist, a reallizărilor Statului sovietic. Dacă este lăsat să-și expună ideile fixe, fără să fie contrazis, ulterior se pot obține din parte lui concesii destul de avantasjoase.
Mai trebuie subliniat un aspect al politicii lui Hrușcev: frica sa de Germania pe care continuă s-o considere un Stat periculos. Să nu se uite că în războiul cu Hitler, URSS-ul a pierdut aproape douăzeci de milioane de locutori, ceea ce reprezintă o zecime din populația sa. Nu trebuie subestimată grija lui Hrușcev de a slăbi permanent puterea economică și politică a Germaniei”.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRȚĂ, pentru cunoașterea adevărului istoric de care se feresc toți cei aflați la putere. în altă ordine de idei, indirect se va înțelege cum soarta nefericită a României, după 23 august 1944, a depins de starea de sănătatea a celor ce au negociat împărțirea Europei, după înfrângerea Germaniei. Și este unul dintre aspecte, deoarece Pierre Accoce și dr. Pierre Rentchnick relatează amănunte și despre starea de sănătate a altor conducători de State, ceea ce influențat evoluția politică din zonele unde aceștia au putut să-și exercite discreționar puterea. De asemenea, Mircea Cotârță se ocupă cu tehnoredactarea cotidianului „Dâmbovița”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013. Totodată, din respect pentru adevărul istoric, din 2009, luna august, Elena Toma procesează texte, le corectează, acolo unde este nevoie și, tot la nevoie, tehnoredactează.