CĂUTĂRI MÂNTUITOARE

Fiecare pericopă evanghelică este o invitaţie a lui Dumnezeu Cuvântul, lisus Hristos, făcută tuturor oamenilor, indiferent de situaţia lor duhovnicească, mai ales celor pierduţi. Sunt oameni pe care îi judecăm rapid, expediindu-i în zona celor pierduţi, a celor care nu au nicio şansă de a fi salvaţi, de a fi mântuiţi. Obişnuim să facem o categorisire a semenilor noştri în funcţie de prejudecăţile noastre, să-i împărţim în răi şi buni, pierduţi şi mântuiţi, drepţi şi păcătoşi, deseori cu gândul că cei buni sunt iubiţi de Dumnezeu, în timp ce pierduţii, răii, nu mai au nicio speranţă. Exasperaţi de perseverenţa unora în rău, considerăm că soluţia este pedepsirea lor exemplară (în cazul celor care-i judecă având reprezentarea unui Dumnezeu justiţiar după norme pur omeneşti) sau sancţionarea dură, fără rest, chiar exterminarea lor. Vrem oameni curaţi, drepţi, o lume perfectă, plictisitoare prin lipsa noastră de reacţie, fără a ne întina fariseica puritate cu nimicniciile semenilor noştri nevolnici. Rezolvăm răutatea din noi şi din alţii ignorându-o sau judecând facil oamenii îmbolnăviţi de patimi arătate sau nearătate. Secole de-a rândul oamenii s-au omorât unii pe alţii în numele celor mai frumoase idealuri. Au făcut-o cu entuziasm crezând că fac un lucru bun, chiar pe placul lui Dumnezeu (loan 16,2).lisus Hristos ştie prea bine aceste realităţi prea omeneşti. El Însuşi ştie ce este în om fără a-l spune cineva, vede dincolo de imaginea de sine pe care ne-am fabricat-o pentru noi şi ceilalţi. Nu poate fi minţit. E îndrăgostit de om cu dragostea dumnezeiască fără de sfârşit. E iubitor de oameni şi îi caută pe cei pierduţi. Nu vrea să piardă pe nimeni. Din perspectivă dumnezeiască, nu este nimeni lipsit de şansă. Toţi au ocazia de a-L întâlni. În tot cazul, El mereu îi caută şi vrea să-i mântuiască. Cu toate acestea, e cam greu de crezut că vameşii, desfrânatele, hoţii, păcătoşii, în general, mai au vreo posibilitate de a fi mântuiţi. În lumea în care trăim, delimitările sunt din ce în ce mai categorice; e greu să crezi că oamenii se mai pot schimba… Şi totuşi… Sfântul Evanghelist Luca ne spune că bogatul vameş Zaheu, cam mic de statură, suit din curiozitate într-un sicomor, căuta să vadă cine este lisus (Luca 19, 1-10). Un fapt aparent lipsit de importanţă petrecut în lerihon devine o formidabilă ocazie de a mântui un om pentru Păstorul cel bun (loan 10,14) plecat în căutarea oii celei pierdute (Luca 15,4). Păcătoşii, vameşii, se simt atraşi de El, simt curăţenia iubirii dumnezeieşti, simt pe adevăratul Doctor al celor îmbolnăviţi şi Păstor al celor ce au rătăcit Calea, Adevărul şi Viaţa (loan 14,6). E minunată întoarcerea celui rătăcit: atât de bucuros e că Hristos l-a văzut, că vrea să mănânce cu el, că a venit sub acoperişul casei lui, încât jumătate din averea lui o va da săracilor iar dacă a nedreptăţit pe cineva cu ceva, va întoarce împătrit. Pierdutul Zaheu este aflat şi mântuit de lisus Hristos spre stupefacţia celor care murmurau că a intrat la un om păcătos. Şi Zaheu este fiul lui Avraam, fiu al lui Dumnezeu, care crede împotriva tuturor măruntelor calcule omeneşti. Se aruncă cu totul în braţele lui Dumnezeu. Certitudinile şi siguranţa lui financiară sunt schimbate cu credinţa în Hristos. O viaţă întreagă de fărădelegi este răscumpărată printr-o mântuitoare întâlnire. Zaheu este eliberat din legăturile lumii acesteia pentru Împărăţia lui Dumnezeu, moştenită de toţi cei asemenea lui. A murit unei vieţi şi a renăscut pentru o Alta, Singura capabilă să-i ostoiască setea lui infinită de a avea. Cum rămâne cu greutatea întoarcerii vameşilor şi păcătoşilor? Cum rămâne cu judecăţile noastre exclusiviste împotriva semenilor noştri? Cine este lisus Cel văzut de Zaheu dintr-un sicomor? Dumnezeu cel plin de negrăită bunătate şi iubire faţă de toţi, mai ales faţă de cei păcătoşi, de cei pierduţi, de cei pe care i-am uitat în judecăţile noastre rapide, care-i exclud mereu. Singur Hristos nu-i uită, îi vede indiferent de statura lor trupească şi duhovnicească. Zaheu şi alţii ne arată că nici ei nu L-au uitat, au încă puterea de a-L întâlni, de a-şi schimba vieţile lor cu a Lui.
Pr. Prof. Alin Marian Pleşa Seminarul Teologic „Sfântul Ioan Gură de Aur” Târgovişte