Accesul pe piaţa muncii din Elveţia

Ca urmare a aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană, Elveţia şi UE au negociat un protocol de extindere a Acordului UE-Elveţia privind libera circulaţie a persoanelor şi asupra celor două state.
Acordul privind libera circulaţie a fost extins pentru aceste două noi state, fiind supus referendumului la data de 8.02.2009 şi a intrat în vigoare la data de 01.06.2009.
Acordul reglementează introducerea graduală a liberei circulaţii a persoanelor între Elveţia şi ţările membre UE şi stabilirea egalităţii de tratament.
Pentru cetăţenii români şi bulgari, introducerea gra-duală a liberei circulaţii înseamnă parcurgerea unei perioade tranzitorii de 7 până la 10 ani, cu acordarea unui număr limitat de permise de şedere (contingente).
Numărul permiselor va creşte de la un an la altul în funcţie de evoluţiile de pe piaţa muncii.
Astfel, Protocolul instituie două perioade tranzitorii:
într-o primă etapă de şapte ani de la intrarea în vigoare a acordului, respectiv până la data de 01.06.2016, va exista, la fel ca şi în cazul statelor membre ale acordurilor anterioare, un control al pieţei de muncă, respectiv limitări ale dreptului de angajare în Elveţia.
Trecerea în anul 2016 la etapa unei libere circulaţii neîngrădite se va suprapune în primii trei ani, până în anul 2019, cu perioada clauzei de protecţie specială care permite reducerea numărului de permise de rezidenţă, respectiv reintroducerea contingentelor, în condiţiile unei imigraţii prea puternice.
Aceste dispoziţii tranzitorii sunt menite să asigure o deschidere treptată şi controlată a pieţei de muncă.
Limitările dreptului la angajare se referă la principiul priorităţii naţionale şi controlul condiţiilor de muncă.
Principiul priorităţii naţionale se referă la prioritatea la angajare a cetăţenilor elveţieni şi ai statelor membre ale UE aderate anterior.
Aceasta înseamnă că un angajator elveţian poate angaja un lucrător român sau bulgar numai dacă dovedeşte că pentru locul de muncă respectiv nu a găsit un cetăţean elveţian sau din celelalte state membre care au aderat anterior
la UE.
Angajatorul care doreşte să angajeze un lucrător român sau bulgar este obligat să justifice autorităţilor motivul pentru care respectivul loc de muncă nu poate fi ocupat de un lucrător elveţian sau din celelalte state UE. Justificarea se va putea face prin dovada publicităţii postului la RAV, prin organizarea interviului sau a concursului pentru postul respectiv şi prin explicarea necesităţii întrunirii de către persoana angajată a unor calificări sau experienţe specifice (pregătire profesională sau calificare deosebită, cursuri de specialitate, experienţă de lungă durată, cunoaşterea anumitor limbii, relaţii de colaborare sau afaceri cu anumite state, experienţă de muncă în anumite state etc.) anterioare, un control al pieţei de muncă, respectiv limitări ale dreptului de angajare în Elveţia. Controlul condiţiilor de muncă se referă la verificarea salariilor şi condiţiilor din contractele de muncă pentru a nu se putea practica niveluri inferioare ale salariilor sau condiţii dezavantajoase de muncă în raport cu cele existente pe piaţa forţei de muncă. Astfel, înainte de a se elibera un permis de muncă, Oficiul de muncă al cantonului va controla nivelul salariului şi condiţiile de muncă astfel încât să prevină angajarea de lucrători români sau bulgari pentru salarii mai mici sau condiţii de lucru inferioare celor prevăzute de normele elveţiene.
în Elveţia desfăşurarea unei activităţi lucrative în absenţa unui contract de muncă (aşa-numita „muncă la negru”) este interzisă şi sancţionată.