Alianţa cu Dumnezeu

Preot loan STEFĂNESCU
Provocările socio-culturale moderne, circulaţia mondială a valorilor cultural- religioase, migraţia forţei de muncă, inter-culturalizarea şi secularizarea dau impresia unui om de tip nou, ce ar vrea să trăiască într-o „alter mundo”. Asimilarea şi glob-alizarea, deşi creează posibilitatea circulaţiei şi transferului valoric şi informaţional, anunţă riscul dezrădăcinării şi înstrăinării, aducând în actualitate un dicton antic ce spune: „ubi bene, ibi patria”. Da, dictonul e valabil doar pentru împlinirea omului în plan material, nu însă şi în cel religios-moral. Nu întotdeauna unde e bine din punct de vedere material, e şi patria care I- a renăscut pe om fiinţial. Nenorocirea e că într-o lume super-sofisticată şi secularizată se naşte ideea că Dumnezeu a devenit inutil, iar omul simte nevoia declinării propriei identităţi etnice şi religioase.
Aceste profunde mutaţii, inevitabil, atrag după ele grave repercusiuni asupra întregului mecanism social şi a structurilor sale politice, economice, culturale, antropologice, morale etc. Cred, din această perspectivă, că principala structură afectată este cea antropologică – a calităţii de OM – ethosul uman resimţind în modul cel mai violent urmările europenizării sau mondializării. De aceea încerc să trag un semnal de alarmă în acest sens: omul nu priveşte în el, ci doar pe lângă el. încerc să propun, la provocările vremii, câteva soluţii viabile, care să protejeze şi să orienteze omul, aşezându-l salutar în comuniune cu Dumnezeu. Numai aşa omul poate fi restaurat şi salvat.
Omul de azi se află în căutarea unor răspunsuri şi a definirii propriei identităţi într-o lume bulversată, supraaglomerată informaţional şi chiar debuso-lată. El simte că nu mai deţine autocontrolul, având nevoie de o busolă care să-i amintească şi să-i identifice coordonatele vieţii.
Creştinismul este calea înveşnicirii omului care înţelege neputinţa morţii şi a timpului istoric convenţional. Hristos este axa timpului, sensul istoriei şi îndumnezeirii omului. Creştinismul este calea întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp un mod de viaţă corect ce-l are în centru pe Cel de la care vine tot binele. Chiar dacă sentimentul religios s-a diminuat în curgerea timpului, totuşi, mesajul Mântuitorului Hristos a fost, este şi va rămâne mereu viu şi actual. La acest mesaj, care ne este adresat în aceeaşi măsură, ca şi celor ce au trăit acum 2000 de ani, trebuie să răspundem. Cu greu mai reuşim să ne regăsim în lumea modernismului, postmod-ernismului şi a curentelor ce astăzi sunt la modă. Omul de azi, nu mai resimte prezenţa personală a lui Dumnezeu, dar se hrăneşte din valorile şi simbolurile creştine.
Convins, fiind că, mai sunt oameni în lumea de azi, care fac efortul de a căuta calea mântuirii, care vor să rămână „oameni” până la capăt, indiferent care va fi preţul pe care-l vor plăti.
De mai bine de două mii de ani, de când Creştinismul a apărut în istorie, în faţa lui au pălit multe crize politice sau economice, sisteme ideologice, filozofice şi religioase, indiferent de unde au venit ele. Am convingerea că, şi de data asta, dacă viaţa în Hristos este trăită în dimensiunea ei sacră şi în puterea Sfântului Duh, acest fapt va ată informaţional şi chiar debuso-lată. El simte că nu mai deţine autocontrolul, având nevoie de o busolă care să-i amintească şi să-i identifice coordonatele vieţii.
Creştinismul este calea înveşnicirii omului care înţelege neputinţa morţii şi a timpului istoric convenţional. Hristos este axa timpului, sensul istoriei şi îndumnezeirii omului. Creştinismul este calea întâlnirii omului cu Dumnezeu şi în acelaşi timp un mod de viaţă corect ce-l are în centru pe Cel de la care vine tot binele. Chiar dacă sentimentul religios s-a diminuat în curgerea timpului, totuşi, mesajul Mântuitorului Hristos a fost, este şi va rămâne mereu viu şi actual. La acest mesaj, care ne este adresat în aceeaşi măsură, ca şi celor ce au trăit acum 2000 de ani, trebuie să răspundem. Cu greu mai reuşim să ne regăsim în lumea modernismului, postmod-ernismului şi a curentelor ce astăzi sunt la modă. Omul de azi, nu mai resimte prezenţa personală a lui Dumnezeu, dar se hrăneşte din valorile şi simbolurile creştine.
Convins, fiind că, mai sunt oameni în lumea de azi, care fac efortul de a căuta calea mântuirii, care vor să rămână „oameni” până la capăt, indiferent care va fi preţul pe care-l vor plăti.
De mai bine de două mii de ani, de când Creştinismul a apărut în istorie, în faţa lui au pălit multe crize politice sau economice, sisteme ideologice, filozofice şi religioase, indiferent de unde au venit ele. Am convingerea că, şi de data asta, dacă viaţa în Hristos este trăită în dimensiunea ei sacră şi în puterea Sfântului Duh, acest fapt va Dumnezeu.
Îmi amintesc de experienţa unui părinte de la Sihăstria, care, din când în când, privea înapoi pentru că i se părea că din spate îi vorbeşte Hristos. Când se întorcea vedea un alt călugăr care se ruga. Apoi când revenea cu faţa în poziţia iniţială se repeta aceeaşi imagine. Dacă ne gândim că drumul spre Hristos este prin celălalt atunci experienţa este adevărată. Şi dacă toţi am auzi glasul Lui şi am privi mai des în jurul nostru şi i-am vedea pe alţii că se roagă -atunci cu siguranţă vom ieşi la lumină.
Ne-am convinge de faptul că, atunci când împlineşti binele, când iubeşti, când vezi şi apreciezi frumosul, împărăţia lui Dumnezeu este atinsă. Ea nu este într-un viitor îndepărtat, nici într-o meditaţie adâncă, ci ea este aici şi acum. Hristos a spus că împărăţia lui Dumnezeu va veni, dar deja a venit! Judecata lui Dumnezeu va veni, dar deja a început: „Acum este judecata acestei lumi’. Iar judecata este aceasta că: „Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele” (Ioan,3,19). Şi judecata va continua atâta vreme cât va continua istoria umanităţii.
Salvează-te de la judecata aceasta, făcând alianţă cu Dumnezeu şi respectând învăţăturile Lui! în spatele tău, sigur, se roagă cineva. Şi pentru rugăciunea lui te-a salvat Dumnezeu pe tine. Salvează şi tu pe cineva!