„Amazonia” sau păienjenişul frustrărilor

„Amazonia” este o comedie despre şocul produs de antinomia dentre visele fiecăruia şi realitatea înconjurătoare. Acţiunea piesei se desfăşoară în mediul artistic, unde inpactul dintre ceea ce se vrea şi ceea ce este în realitate se transformă în refuz.
„Noi, plonezii, avem mereu un uşor sentiment de vină nedefinită, pe care o trăim zilnic – spune Michal Walczak, autorul piesei «Amazonia», într-un interviu acordat cu ocazia premierei piesei. Polonezul, indiferent unde lucrează sau ce face, are tendinţa să se întrebe dacă realul este motificat doar pentru polonez, dacă de suferinţă şi doliu polonezii au parte mai mult decât alţii, dacă trebuie mereu să privească peste umăr. Acesta este motivul pentru care m-am întrebat dacă nu a venit vremea să avem o altă Polonie, colorată şi… tropicală? Care a fost urmarea acestui gând? Ei bine, am creat un grup de personaje pe care l-am trimis într-o junglă simbolică, o junglă care să fie şi expresia paradisului visat. Vedeţi, «Amazonia» sa născut din deconcertantul absurd şi ludicul din lumea tinerilor polonezi, intrat în coliziune cu exotismul care nu este altceva decât dorinţa inepuizabilă de a ieşi din nuanţa de gri a vieţii”.
„Amazonia”, în regia lui Chris Nedeea, este cel mai important eveniment cultural al acestei luni din-tr-un oraş prafuit cu apatie intelectuală. Avanpremiera piesei va avea loc joi, 24 martie, la Teatrul „Tony Bulan-dra”, la ora 19.00, Sala Mare, iar premiera vineri, 25 martie, în aceeaşi locaţie, tot la ora 19.00.
Autorul piesei, Michal Walczak, născut în 1979, la Sanok, în voivodatul Carpaţii Inferiori, din sud-estul Poloniei, face parte dintre tinerii autori dramatici ale cărui piese sunt cel mai mult puse în scenă. După terminarea liceului, intră la Facultatea de Studii Economice, dar în scurt timp abandonează studiile şi intră la Academia de Teatru din Varşovia pentru a se specializa în regie şi teatrologie. Are parte de primul succes ca autor dramatic, cu piesa „Piaskownica” („Bacul cu nisip”), publicată în 2002, în revista „Dialog”, pusă în scenă, în anul următor, la Walbrzych. „Piaskowni-ca” este o tragicomedie despre relaţiile umane, în special despre neînţelegerea mutuală din interiorul unui cuplu de îndrăgostiţi. Publicarea şi punerea în scenă a piesei „Podroz do wnetrza pokoju” („Călătorie în interiorul unei camere”) îi aduce recunoaşterea criticii ce va compara piesa sa cu „Fişierul”, scrisă de Tadeusz Rozewicz. Din acel moment, va fi considerat purtătorul de cuvânt al generaţiei sale. „Pier-wszy raz” („Pentru prima dată”) şi „Polowanie na losia” („Vânătoarea de elan”) au ca subiect, într-un stil comic, presărat cu momente groteşti, generaţia născută cu puţin timp înainte de căderea zidului Berlinului, total neputincioasă în clipa în care se confruntă cu etapele iniţiatice ce fac trecerea la momentul adult al vieţii. în paralel cu aceste piese ce dezbat modul cum decurg relaţiile dintre oameni, Michal Wal-czak a scris şi piese având ca subiect memoria colectivă şi trecutul istoric, în felul acesta îndepărtându-se de rolul său de reprezentant al generaţiei sale. Astfel, în 2004, a scris piesa „Kopalnia” („Mina”), având ca subiect oraşul minier Walbrzych, iar în 2007 „Babcia” („Bunica”), comedie scrisa în urma unei comenzi speciale a oraşului Gorzöw Wielkopolski. Michal Walczak a scris şi două piese pentru copii, „Ostatni tatus’ („Ultimul tată”) şi „Smutna krölewna” („Regina tristă”). „Amazonia”, ultima piesă scrisă de Michal Walczak, este o parodiere a mediului profesionist din teatru şi televiziune, oscilând între realism şi grotesc, o antiteză dintre cotidianul varşovian şi exotismul junglei, cu personaje ce nu mai pot scăpa de frustrările personale şi profesionale. Având o structură tradiţională, piesa propune un text în care se foloseşte cu abilitate convenţiile „teatrului în teatru”, alternând ficţiunea cu realitatea, prin folosirea unui limbaj contemporan şi popular presărat din plin cu jocuri de cuvinte şi umor.
Regizorul Chris Nedeea este cunoscut publicului târgoviştean prin punerea în scenă a unui clasic al dramaturgiei româneşti, Mihail Sebastian. A impresionat prin capacitatea sa de a îmbina tradiţionalul cu modernul, realizând astfel o sinteză echilibrată sub aspect regizoral ce pune în valoare amplitudinea interpretativă a actorilor. Născut pe 10 februarie la Botoşani, doctorand în Ştiinţe Umaniste la Universitatea „Babeş-Bolyai”, din Cluj, Chris Nedeea este directorul şi iniţiatorul Festivalului Internaţional de Teatru Experimental MAN.In.FEST de la Cluj. în ianuarie 2003, Chris Nedeea înfiinţează la Cluj „Teatrul Imposibil”, o companie teatrală independentă care şi-a propus să promoveze tinerii creatori şi ultimele tendinţe din zona artelor spectacolului, un accent deosebit fiind pus pe textele noilor dramaturgi, sincronizarea artei cu realităţile actuale şi pe exploatarea spaţiilor neconvenţionale. În acelaşi timp, ca o consecinţă directă a acestor preocupări, a fost fondată şi revista lunară de atitudine teatrală man.in.fest ă1â, Biblioteca Teatrul Imposibil şi Festivalul Internaţional de teatru Experimental MAN.In.FEST. În cel de al doilea an de activitate, Asociaţia Teatrul Imposibil şi-a extins constant setul de activităţi şi programe demarate în 2003, păstrînd cu consecvenţă calitatea şi ritmicitatea europeană a activităţilor sale, remarcîndu-se atît prin profesionalism, cît şi prin dinamism ca un caz singular la nivel naţional.
Referitor la relaţiile sale profesionale cu actorii, Chris Nedeea declara, acum doi ani: „(…) am avut şansa să lucrez cu oameni între 7 şi 82 de ani, care aveau între 0 şi 60 de ani de experienţă… Privind retrospectiv, cred că «gradul de delicateţe» al colaborării regizor-actor este acelaşi, indiferent de vârstă şi experienţă. Indiferent de şcoală, direcţie artistică, sex şi. alte orientări politice. în fond, se întâmplă acelaşi lucru ca în orice altă relaţie determinată de o comunicare reală, de împărtăşire a aceloraşi scopuri şi idealuri. Şi dacă această comunicare este reciproc asumată, cu toate consecinţele de rigoare, şi eu şi actorul ne putem atinge scopul. în cazul lui, are «rolul» la îndemână să convingă de veridicitatea situaţiei, de complexitatea motivaţiei, de intensitatea trăirii… Gradul lui de asumare a «rolului» este singurul barometru al reuşitei muncii mele. Cu alte cuvinte, un actor este cu atat mai talentat, cu cât regizorul este mai. priceput.”
în continuare vă prezentăm un fragment din piesa „Amazonia”:
„Jungla te va chema când va dori ea”.
Bursucul Aşezat, celebru şef indian
PROLOG Tigrul rece: Abantaha ! Hakuna ! Maruk ea quelztotzah mahu zau. Aku marukhaa hea oagezuqtlec… Hanuqa amakuk. Persauhae qve-nouahex blaex. Abruqua tussa masacilus preauaha perequi ? Aque ! Abruqua tussa masacilus. Nxaqtal berux qunto. Karara tlezca Ina. Tura-ta enus daqu io. Tinaka upsa mene tzaca fewqu ho. Berata ! Berata ! Ankutus figege uoades moro koroko. Koroko ! Abantuq iedspa uce retsuza ! Imaka perdisusa bigma filaga. Beo hauma kaqat. Mina mina huhaku imret. Pinta kalibri mnowso agha lonrto vije. Wahali poeda Mori qzet. Imaha auaja boes. Messata Qwestem. Obiesalo deoa tequetil qeltqazca. Messa quatatuse izqlet-zoc. Izotas maquaxtel isse… Este chemarea junglei.
ACTUL 1
SCENA 1
Anna: Poţi să mai dormi, dacă vrei. Ed: Am visat urât, cu tine în rolul principal.
Anna: Ai visat că mă viola un grup de gorile?
Ed: Nu, ăsta era visul de săptămâna trecută. De data asta visam că alergai desculţă prin junglă şi te urmărea un tigru…
Anna: Ca să mă violeze? Ed: Nu, ca să te mănânce. Eu eram un papagal, stăteam pe o cracă şi nu puteam să fac nimic. încercam să strig după ajutor dar nu scoteam decât strigăte de papagal… Anna: Adică?
Ed: Adică? Ştii cum fac papagalii. Kwoa, kwoa.
Anna: Papagalii nu scot astfel de sunete. Vrei cafea? Ed: în visul meu, aşa făcea, adică vreau să spun că aşa făceam eu ca papagal. Ce faci?
Anna: învăţ textul. Şi până la urmă,
tigrul a reuşit să mă prindă?
Ed : Şi-a înfipt colţii în spatele tău,
uite, aici, şi a început să te sfâşie
metodic, mai întâi spatele, apoi
picioarele, mâinile…
Anna: E groaznic. Ţipam?
Ed: Tocmai asta este partea cea mai
îngrozitoare, tigrul te sfâşia iar tu
râdeai, privindu-mă, adică, privind
papagalul
Anna: Şi cum ştiai că tu erai papagalul?
Ed: Adică cum? Asta se ştie. Anna: N-aveai oglindă, n-aveai nimic.
Ed: Nu ştiu, pur şi simplu mă
simţeam papagal.
Anna: Ai vise complet bolnave”.
Dacă vreţi să cunoaşteţi urmarea, joi sau vineri să fiţi în Sala Mare a Teatrului ‘Tony Bulandra”, ora 19.00.