Americanii, tăticii spionajului

Din 2007, guvernul de la Washington a aprobat programul „Prism” propus de NSA, Agenţia Naţională de Supraveghere. Sediul NSA este la Fort Meade, Maryland, SUA. Prin aprobarea programului Prism s-a permis supravegherea tuturor guvernelor lumii, în special din ţările arabe, din UE, inclusiv a ruşilor şi iranienilor, primii fiind spaima americanilor după ce Lenin a ajuns la putere, ultimii, după ce s-a aflat, ulterior răsturnării şahinşahului de la putere, că au posibilitatea de a fabrica bomba atomică, neascunzându-şi antipatia faţă de statul lsrael. Conform publicaţiei engleze „The Guardian”, NSA supraveghează, de fapt, la concret spionează, folosind tehnica de vârf în domeniul lT, tot ce mişcă, respiră şi gândeşte, adică, oricine are şi cel mai amărât sistem de internet, dacă americanii consideră că merită să fie spionat, supravegheat în folosul şi interesul Statelor Unite. Tot conform „The Guardian” este spionată chiar şi faimoasa FBI. Dacă ar afla, Hoover s-ar răsuci în mormânt. Nici Serviciile Secrete Britanice (SSB) nu au scăpat de spionare şi supraveghere, doi termeni diferiţi ca sens, totuşi. Deşi au negat că ar colabora cu NSA, SSB-ul a-nceput să strângă dovezi că, din 2007, Microsoft şi Apple ar fi bătut palma cu NSA. Nu au scăpat de spionat niciun server: Yahoo, Google, Facebook, PalTalk, Youtube, Skype, AOL. NSA nu a iertat nici reţelele de telefonie mobilă. Cu alte cuvinte, dacă ei cred că prezintă interes o persoană anume, americanii pot afla toate amănuntele şi de viaţă intimă, nu numai publică. Cu alte cuvinte, dacă un preşedinte din alt stat este considerat rentabil de către americani, un tovarăş de drum de nădejde, desigur nu pe bază de cerere cu număr de înregistrare, adresată Washingtonului, ci la mica mare înţelegere, americanii, dacă au chef, îi pot pune la dispoziţie unele servicii NSA pentru a-şi face praf adversarii politici. în fine, prin sistemul Prism, accesând, de fapt, spărgând parolele, americanii au acces la toate documente scrise, video şi audio. Doar în martie, conform „The Guardian”, NSA a colectat 97 miliarde de informaţii, doar prin spionarea internetului. Apropo, culegerea de date se face-n timp real.
Tot acest scandal, referitot la NSA, a luat o nouă turnură şi mai amplă, duminică, 30 iunie, prin dezvăluirile făcute de „The Guardian”, pe baza documentelor NSA, puse la dispoziţie de Edward Snowden, fost agent CIA, fost consultant de specialitate NSA, care, pe 20 mai, anul acesta, a fugit în Hong Kong, iar pe 23 iunie a ajuns la Moscova. Inculpat de spionaj, nefiind sigur de viaţa sa nici la Moscova, conform site-ului WikiLeaks, proprietatea lui Julian Assange, o altă persoană căruia, prin intermediar juridic, SUA ar vrea să-i închidă definitiv gura, Snowden ar fi părăsit Rusia pentru un loc mai sigur: Republica Ecuator. Mai ştii ce-nvârteli mai au şi ruşii-n America Latină, în afară de Cuba, de care nu ştie nimeni! Deocamdată, şmecherii UE, adică Germania, Franţa, Italia şi scandalagioaica Grecie, au aflat, prin intermediul englezilor, că sunt unele dintre cele 38 de „ţinte” supravhegheate de NSA, adică sunt spionate electronic. Tot englezi, tot pe bază de documente furnizate, datând din 2010, au dezvăluit că nu au scăpat de spionarea electronică nici Japonia, Mexicul, Coreea de Sud, India şi Turcia, adică state declarate oficial aliate de nădejde ale Washingtonului.
Parteneri şi nu prea
Supăraţi, deoarece i-au crezut oameni serioşi şi de nădejde pe americani, germanii au sărit ca arşi. Săptămânalul german „Der Spiegel”, tot pe bază de documente furnizate de Snowden, acuză Statele Unite că spionează electronic, în timp real, birourile Uniunii Europene de la Bruxelles, dar şi pe cele ale misiunilor diplomatice UE, de la Washington. Pe lângă clasicele microfoane, instalate pe unde nu-ţi trece prin minte, NSA a reuşit „să înţepe” şi reţelele informatice, citind în timp real, adică în timp ce sunt scrise sau, în cazul fotografiilor, filmelor postate, documentele interne şi curierul electronic.
Imediat, în aceeaşi zi cu dezvăluirile făcute de „The Guardian” şi „Der Spiegel”, Franţa şi Germania au cerut lămuriri Washingtonului. „Partenerii, dacă sunt corecţi între ei, nu se spionează reciproc. Nu putem negocia marea piaţă transatlantică, dacă avem cea mai mică bănuială că partenerii noştri americani spionează birourile negociatorilor europeni”, a declarat, la Luxembourg, comisarul european pe probleme de justiţie, Viviane Reding, pila lui Băsescu.
Desigur, deocamdată Washingtonul nu a ieşit la interval cu nicio explicaţie credibilă. Preferă să tacă ca mortul în porumb. în schimb, a scos în faţă ODNI, Direcţia naţională de informaţiiI a Statelor Unite, care păstoreşte 17 agenţii de profil, printre care şi, acum deja celebra, datorită lui Snowden, NSA. ODNI a emis un comunicat prin care garanta Uniunii Europene că va primi un răspuns, din partea Statelor Unite, prin canalele diplomatice. în comunicat, printre altele se menţiona: „Dacă nu comentăm public activităţile presupuse de spionaj, o facem deoarece Statele Unite practică în străinătate aceeaşi activitate de strângere de informaţii pe care o practică toate statele”. Mai zi ceva dacă poţi! De fapt, americanii au dreptate. Toată lumea se spionează reciproc. De la ţaţele care bârfesc şi calomniază, până la guvernele ce folosesc servicii speciale pentru aşa ceva. Totuşi, se pune o problemă: ce fel de educaţie au primit acasă membrii guvernelor actuale sau care vor fi la putere? Deoarece nu este frumos nici să bârfeşti, nici să calomniezi, dar nici să… spionezi. Putem spune că deosebirea nu mai este de educaţie primită-n familie, ci de nivelul de tehnica IT pe care o are la dispoziţie fiecare.