Andreea Olteanu trădează o maturitate peste cei 14 ani ai săi. Vorbeşte echilibrat, are o viaţă organizată, dar şi obiective îndrăzneţe. E genul de sportiv inteligent, pasionat şi muncitor, aşa cum şi-ar dori orice antrenor. Andreea a progresat rapid, într-un interval scurt de timp. Nici măcar ea nu s-a aşteptat ca la primul său concurs, „Cupa Someş”, desfăşurat la Beclean, în judeţul Bistriţa-Năsăud, să urce pe podium. Şi nu o dată, de trei ori, în probele de 100 m liber, 100 m spate şi 100 m bras.
Andreea, cum a început povestea înotului pentru tine?
– Am vrut să practic înotul, iar primul meu antrenor mi-a spus că am potenţial. M-a sfătuit să-mi caut pe altcineva, care să mă îndrume spre marea performanţă. Tatăl meu a vorbit cu antrenorii actuali, Octavian Postolache şi Anca Pătrăşcoiu, care mi-au cerut să dau o probă, să vadă cum înot. Aşa am ajuns în echipa Contratimp. Acum înotul face parte din viaţa mea, nu ştiu cum aş putea trăi fără el. Vin zilnic la antrenament, nu mai pot fără. Iar proba mea preferată este 50 m bras, însă trebuie să înot toate procedeele, pentru a progresa.
Cum decurge programul zilnic?
– Mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora 4.30 şi plec la Câmpina, unde am un antrenament de două ore. Revin la Târgovişte, merg la şcoală după-amiaza, iar seara când ajung acasă, mă apuc de teme.
Mai ai şi timp liber?
– Nu foarte mult, dar am şi timp liber, mi-ajunge.
Dar alte pasiuni în afara înotului?
– Prima mea pasiune a fost desenul, după care a apărut înotul şi m-am focusat foarte mult pe el, nu mai am timp pentru desen. Câţi kilometri înoţi zilnic?
– Depinde de antrenament, dar ca o medie, înot 3,5 kilometri într-o zi.
La primul tău concurs, „Cupa Someş”, ai fost triplă medaliată cu bronz. Anticipai un debut aşa de frumos, promiţător?
– Sincer, nu mă aşteptam. Mă gândeam că e un concurs de început şi nu voi ajunge să câştig o medalie. Când am urcat pe podium am simţit un gol în stomac, foarte mult entuziasm. Am fost foarte bucuroasă când am aflat că o să urc pe podium şi la alte probe. Aş vrea să le mulţumesc pe această cale părinţilor şi antrenorilor mei, care îmi dau puterea să nu renunţ, să merg mai departe atunci când dau de greu. Sursa: www.complexturisticnatati-etargoviste.ro
ANDREEA OLTEANU, MAREA SPERANŢĂ A NATAŢIEI DÂMBOVIŢENE
Date: