Arbitrajul dâmbovițean cunoaște un moment bun la nivel divizionar, după debutul lui Florin Pucheanu (36 de ani) la Liga 1, delegat la un meci al campioanei României, CFR Cluj, cu Academica Clinceni. Serios, pasionat și competent, arbitrul asistent din Ulmi a devenit un exemplu de reușită, într-o activitate care are nevoie de modele mai mult ca niciodată. Florin Pucheanu a vorbit cu sinceritate și modestie într-un interviu găzduit de site-ului asociației noastre, după ce a debutat în eșalonul de elită al fotbalului românesc. Inclus de Comisia Centrală a Arbitrilor în programul de monitorizare pentru Liga 1, dâmbovițeanul nostru s-a motivat suplimentar și a fost recompensat cu o primă delegare.
,,Arbitrajul a fost opțiunea perfectă”
Florin, cum ai primit vestea că o să arbitrezi la Liga 1?
– Eram de ceva timp în programul de monitorizare pentru Liga 1 și, la un moment dat, am primit pur și simplu un e-mail cu delegarea pentru meciul din etapa respectivă.
Cum ai ajuns la arbitraj? De unde această alegere?
– Fotbalul a fost o pasiune pentru mine încă din copilărie și l-am practicat în mod organizat la nivel de juniori. Mai târziu însă, programul antrenamentelor a început să se suprapună peste cel școlar. Am preferat să dau întâietate studiilor, dar am vrut, totuși, să rămân în contact cu fotbalul. Astfel, arbitrajul a fost opțiunea perfectă în acest sens. Și s-a dovedit o alegere inspirată.
Care este următoarea bornă?
– Încerc să gândesc mai mult în termeni de perfecționare continuă, decât în atingerea unor borne standard. Putem spune că următorul meu obiectiv este să-mi cresc exponențial nivelul pregătirii pe toate palierele, fizic, tehnic, mental, pentru a demonstra Comisiei Centrale că sunt capabil să arbitrez orice meci de la nivelul Ligii 1.
,,Lucrurile se îndreaptă vizibil către un făgaș al normalității”
Ai un meci special care ți-a rămas în amintiri din fotbalul județean?
– Foarte sincer, în momentul în care am citit întrebarea, primul lucru care mi-a venit în minte a fost un meci de la Ghinești, în care am fost lovit de un spectator cu o piatră în cap. În general, predomină amintirile unor derby-uri locale din trecut, foarte încărcate de tensiune și incertitudine în ceea ce privește siguranța noastră fizică, în calitate de arbitri. Probabil că au avut și ele un rol în proverbiala ,,călire”, pe care un arbitru trebuie să o parcurgă. Mă bucur că în ultima perioadă lucrurile se îndreaptă vizibil către un făgaș al normalității, în care violența în fotbalul județean să fie eradicată complet și înlocuită cu un climat civilizat, în care performanța sportivă, atât a jucătorilor, cât și a arbitrilor, să fie încurajată și răsplătită.
Intenționezi să rămâi în fotbal după încheierea arbitrajului?
– Cred că este devreme să mă gândesc la acest lucru. În mod optim, mai am încă 10 ani de arbitraj în față și, momentan, mă gândesc doar la a face performanță în această direcție.
Ce profesie ai?
– Sunt economist și activez ca antreprenor în mediul privat.
Succes în continuare!
– Vă mulțumesc!
