Există anumite intensităţi la care arta îşi urcă şi îşi conduce stările care îi compun şi îi menţin vii tot timpul forţele, care îi fac auzite notele răspândite pe toate partiturile care aşteaptă aşezarea lor, dar şi toate imaginile care îi compun firesc acele corpuri ce tind să devină ultracunoscute şi impunătoare mai departe. Există deasemenea toate acele amplificări adiacente care susţin permanent şi impun toate aceste intensităţi, toate aceste ardericontinue care îl ţin pe artist în aceste situaţii ale incandescenţei, în aceste forme mereu constrânse să impună voit modificări, contorsionări şi noi moduri de a se face vizibil, de a se arăta şi de a-şi impune anumite convingeri care privesc metodele lui de a-şi face cunoscute toate codurile versatilităţii ce îl fac vizibil şi chiar cunoscut de cele mai multe ori, în cele mai (i)reale situaţii pe care manifestările vizibile sau mai puţin vizibile ale ei le impun.
Mihai Nistor şi-a construit hotărât, cu tenacitate toate aceste preumblări prin toate formele disponibile ale imaginii, în lucrările lui artistice se simt şi se văd căutările împreună cu toate stările lui trăite, împreună cu toate formele lor disponibile să exprime şi să îşi facă cunoscută întregimea lor, întregul corp ce se lasă dezgolit, dezvăluit, arătat şi impus. De fiecare dată se poate întâlni în lucrările lui dispoziţia noutăţii, a stării de a conduce culoarea pe culoarele proaspete ale mirării permanente, iar odată intrat pe ele eşti dispus să îţi laşi privirea să caute şi să vadă. Mai departe ne conduc paşii singuri şi siguri ai stărilor incitante şi intense propuse de descoperire şi de toate treptele cunoaşterii şi ale apropierii puse la dispoziţie de ele.
Privirea şi celelalte simţuri ale corpului îşi asumă în continuare tresăririle necesare pentru a încuraja fiecare coborâre în toate pliurile universurilor propuse de artist. Fiecare gest este însoţit de toate aceste însoţiri ce îşi fac mai departe simţite şi cunoscute toate mişcările cunoscute sau nu pe care senzorii acestor câmpuri le percep, le amplifică, le multiplică şi le transformă în bulgări mari de lumină ce se rostogolesc în toată această mare de imagini propunând un fel de confuzie, una în care strălucirea propune acele mici orbiri ce vor conduce la privirea şi la înţelegerea atente ulterioare.
Lucrările lui Mihai Nistor impun toate aceste aglomerări de stări, de sentimente, de mirări şi de viziuni ale intensităţilor, toate aceste propagări dinspre el înspre arta pe care o compune, pe care o scrieşi o propune simţurilor noastre şi dintre toate acestea şi cei care pot deveni disponibili la rândul lor să accepte căutarea şi descoperirea acestui univers în care se mişcă împreună toate aceste manifestări mute şi gălăgioase, orbitoare şi sobre ale lui, ale pliurilor pe care le pune la dispoziţie pentru ca toate acestea să poată să fie şi să devină disponibile şi să poată să fie adăpostite şi puse în stările acelor mişcări şi mutări care le pot face cunoscute şi care le pot apropia firesc de cel care se apropie şi cu care se întâlnesc şi pot rezona.
Mihai Nistor şi-a propus să nu obosească şi să nu îşi lase nici stările să iasă din tiparele intensităţii, şi-a propus să menţină tot ce face la aceste înălţimi pe care le-a escaladat şi lea disponibilizat şi să lase în urmă doar priviri care îi pot încuraja şi ajuta urcarea în continuare, cât mai departe, cât mai mult, cât mai sus.
Gabriel Enache
