Poeţii au încercat întotdeauna să îşi identifice şi să îşi aşeze de-a lungul călătoriilor lor reperele, acele repere care îi pot ajuta de-a lungul călătoriei lor şi până la capătul ei. Această îndeletnicire, această ocupaţie de a-şi amprenta drumurile care îi vor forma şi care îi vor cor-poraliza ulterior în cuvintele poeziei are urmări dintre cele mai vizibile şi plăcute într-o biografie poetică asumată şi consumată. Nicio bornă aşezată de-a lungul acestui traseu nu mai poate fi ulterior dislocată, sau mutată, ele vor rămâne ca locuri definitive de marcare şi de pornire în procesul de cunoaştere, de apropiere şi de înţelegere a poetului aşezat aici, în limitele lor, ale acestor repere.
Mihail I. Vlad a fost întotdeauna marcat de frenezia începutului, de această proprietate unică de a fi deschizător de drumuri şi de a marca cu urmele lui traseul iniţiatic pe care se poate merge mai departe. De cele mai multe ori în siguranţă. El şi-a încercat paşii pe toate formele disponibile ce i-au fost îngăduite de traseele personale şi şi-a lăsat privirea şi simţurile să plece în prospectări senzoriale de pe oricare terasă deschisă găsită în cale care i-a îngăduit vederea, din orice loc ce nu i-a îngreunat înţelegerea şi cunoaşterea care i-au stat tot timpul alături şi îşi asumau rolurile de însoţitor. Mihail I. Vlad şi-a încurajat toate libertăţile şi a încercat să le dea toate numele pe care reuşea să le găsească şi să le folosească, erau toate acestea acele părţi mai puţin îmblânzite ale firii lui nestăpânite şi neaşezate.
Poetul circulă mai ales nepoftit pe străzile vieţii. Circulă pe oricare posibilă arteră de suflet. (…)
Deschide uşile, închide ferestreb, închide uşile, deschide ferestree, despre el nimeni nu ştie ce să creadă…
Neliniştea cuvintelor este un atlas al întâlnirilor, este o carte care ne propune descrierea unei vieţi în care poezia îşi întâlneşte şi îşi cunaşte formele pe care le ia sub influenţele acceptate de poet şi de cuvintele lui. Aici ne întâlnim şi noi cu formele disciplinate pe care un poet autentic le poate asuma şi accepta pentru aşi desenaconturul personalităţii care se aşază în toate aceste cuvinte. Mihail I. Vlad încearcă toate aceste stări aflate acum la îndemâna lui şi tot el şi le aduce pe toate în imediata apropiere a simţurilor necesare pentru a le consuma, pentru a le transforma în hrana care îi poate alimenta mai departe traseele căutării şi ale formării.
Mihail I. Vlad aduce orice stare în cuvânt şi îşi pune toată încrederea în puterea lor de a spune ceea ce el vrea şi poate să aducă la cunoştinţă din interiorul acestor momente, în toate aceste forme şi fluctuaţii ale lor în care şi-a ancorat firea.
Ce ştiţi voi?
Azi noapte
mi-am ucis în glas tăcerea, mi-am trăit scrisorile rupte în drumurile lungi, dar fără întoarcere…
Ce ştiţi voi?…
Neliniştea cuvintelor este povestea înţelegerii tuturor normelor aşezării pe care poetul Mihail I. Vlad le-a căutat cu ajutorul poeziei. Putem să găsim aici toate căile fără întoarcere pe care poezia l-a dus pe acest delicat om transpus în fire de poet şi, astfel, îi putem repera toate fireştile întoarceri în şi spre lume, şi spre toate cele ce i-au îngăduit consumarea tuturor acestor stări în toate aceste locuri în care a călătorit şi în care a trăit.
Gabriel Enache
