Rostul oricărei întâlniri este acela de a aduce împreună, la un loc mai muklte feluri de a fi ale unor imagini, ale unor texte și concepte, precum și unele interpretări și înțelegeri ale lor, dar și propunerea ca toate aceste asemănări și alăturări să se poată distinge tot timpul și să își poată arăta siluetele separat atunci când este nevoie, și mai departe fiecare mișcare independentă a lor, fiecare unduire în câmpul și pe teritoriul acesta al interpretărilor care aduc atât de aproape toate aceste permanente și neobosite corecții, fiecare dintre noile lor fețe și contururi care se nasc și care cresc odată cu toate aceste aduceri într-un singur buchet, într-un singur corp al tuturor identităților și al tuturor unicităților care le apropie și care le poate face vizibile și cunoscute împreună. Toate aceste eforturi de interpretare și înțelegere propun o poetică, acea poetică a întânirii care își poate face cunoscute aici, în aceste corpuri determinate fiecare dintre formele de existență pe care le pot locui și din care își pot arăta secvențele care le cuprind și care le acceptă și facilitează înțelesurile. Toate acestea se pot muta mai departe în structura oricărei paradigme care încearcă să desăvârșească tot acest proces al arătării și al ușurării accesării unui domeniu și al fiecărei fețe care se vrea cunoscută a lui.
Robert Marin insistă să ne ușureze accesul la aceste întrevederi, la aceste întâlniri și alăturări care determină anumite euforii teoretice, unele care încarcă și alimentează orice tentație a cunoașterii cu doza de curiozitate necesară pentru a aexcita necesitatea apropierii și a menținerii acestei așezări pentru cât mai mult timp, și în cât mai multe imagini și ipostaze în care se pot ele compune și disponibiliza pentru a se face cunoscute și înțelese. Sub această baghetă mișcată de el, Robert Marin așază fiecare dintre cuvintele care îi pot face accesibil accesul în corpul conceptului pe care urmează să îl desfășoare, al căreui releveu este expus și ale cărui mișcări coordonate ale lui, ale acestor mici semne care scot în evidență distincția lor necesară, identitatea care le separă și le impune ca mărci proprii, ca modele prin care explicațiile lui le personalizează și le corporalizează astfel întroducându-le într-o nouă viață, o nouă formă a ei pe care toate aceste gesturi escheriene ale lui Robert Marin le-o aduce în proximitatea celor de până acum.
Sunt multe astfel de perechi de termeni apropiați a căror interpretare inexactă produce variații ample de răspuns. O eroare ascunsă pe care cred că o facem aproape toți și care poate fi nocivă în spațiul conversației publice este falsa consolidare a unui argument prin transferul forțat de semnificație între termeni apropiați…
Imaginile se așază într-un discurs fluent și crescător dovedind că toată viața pe care o conțin poate fi identificată și povestită, că fiecare mișcare a lor se poate așeza în cuvinte și în oricare teritoriu cu posibilități de descriere ale lui. Astfel este construită harta unei lumi sofisticate, a unei lumi ce își desfășoară relieful pe toate planurile, pe toate palierele și în toate secvențele care le poate cuprinde și ține în limitele lor care nu limitează întregile capitole, fragmente și paragrafe ale formărilor ce le corporalizează și le impun influențele necesare pentru a le fi recunoscute lumile disponibilizate să le lase arătate, cunoscute și în continuare (de)scrise. Fiecare parcurgere și acuplare cu acest teritoriu dezvăluitcu fiecare pas al urcării în structurile lui, și mai departe al așezării în fiecare strat disponibil își conduce personajul cu discreție și cu siguranță într-o rețea care îi va prinde și îi va înfășura mai departe propriile alcătuiri cu fiecare linie conținută de desenul alcătuirii fiecărei mișcări a lui, ale tutror pașilor disponibili să se lase în continuare ca urme, ca repere pentru eventuale întoarceri, rememorări și ascultări ale acestor mișcări ce îi vor întregi și completa firesc coordonatele noilor înțelegeri, ale tuturor suprafețelor care astfel vor redescoperi foloasele privirii și ale descoperirii fiecărei străluciri din corpul acesta nou al lor.
Teoria este o hartă a imaginarului cu aplicații nelimitate, putem călători orinude în timp și spațiu, putem privi universul în ansamblu sau la nivel de detaliu subatomic, putem crea o lume teoretică funcțională 100% abstractă, alcătuită doar din teorie…
Robert Marin ne face martori privilegiați ai unui proces sofisticat și inteligent de concepere, creștere și explicare a unui complex patchwork, a unui contin uu excurs care își aprofundează fiecare evadare, fiecare pas alăturat cunoscutului pentru a evidenția necunoscutul, tot ce intrigă și atinge benefic pașii cunoașterii care urmează să se instaleze și să își facă cunoscute elementele și etapele ce i-au construi întregul, noul concept în care s-a așezat și în care se conservă pentru a-și dezvolta în continuare ramificațiile, exploziile ce vor face cunoscute noi și noi teritorii pe care le va ocupa, și cu care împreună se vor dezvolta și își vor face simțite acaparările, modelele și fiecare dintre nuanțele în care își vor înfășura peisajele.
Ce încerc, de fapt, este să apăr prostia aparentă, care deseori este considerată incorect drept cauza necazurilor noastre…
Toate aceste formări și mai departe deformări ale lor se potențează una pe alta și se așază firesc în cuvintele care le definesc, în cele care le exploatează și le diversifică înțelegerea și creșterea în toate aceste povești despre ele, în fiecare nouă adulmecare ce înlesnește apropierea și integrarea în poetica dezvoltată de Robert Marin pentru a le așeza în toate aceste cuprinderi, și în toate frame– urile care le poate explica mișcările mici și uneori insesizabile care le face după aceea cunoscut corpul întreg cu toate gesturile lui formatoare și cu fiecare înțeles în care se pot așeza mai departe cuvintele care îl și le povestesc. Toate devin postparadigme care ușurează oricare dintre evadările impuse uneori de stările izolării, iar mai departe se mută în acele cuvinte ale cunoașterii atât de necesare pentru a vedea și pentru a asimila integral aceste sofisticate și seducătoare procese împreună cu toate cuvintele lor cuceritoare.
Gabriel Enache
