Ultimele meciuri au clarificat cine va juca sau nu va mai juca în optimi. Ultimul meci pe care l-a susţinut Spania împotriva Australiei, deşi terminat cu victorie în favoarea ibericilor, 3-0, a scos în evidenţă apatia celor veniţi de pe Bătrânul Continent. Ştiindu-se deja eliminaţi, spaniolii n-au avut niciun chef de acest meci cu Australia. Totuşi, într-o ultimă tresărire de orgoliu, spaniolii au arătat fotbalul pe care-l practicau pe vremuri, când erau campionii şi stăpânii incontestabili ai fotbalului. Desigur, victoria spaniolilor a fost mai mult una de orgoliu. Dacă ar fi jucat cu altă echipă, superioară valoric australienilor, în mod sigur spaniolii ar fi arătat ca nişte găini jumulite. Oricum, acest Campionat Mondial a însemnat pe de o parte şi decesul supremaţiei iberice în lumea fotbalului. In ceea ce îi priveşte pe chilieni, aceştia au pierdut cu 2-0 în faţa olandezilor. După felul cu s-a desfăşurat meciul, puteai avea impresia că nimeni nu se înghesuia să ocupe primul loc din grupă. Până la urmă, olandezii au trebuit să se mulţumească cu locul unu. Au practicat un fotbal oarecum astenic, reuşind să anihileze o naţională chiliană care treptat-treptat s-a dovedit a fi timorată în faţa reprezentanţilor Ţărilor de Jos. Oricum, olandezii s-au dovedit nişte fotbalişti lucizi care nu au făcut prea multă paradă de fiţe fotbalistice, pe teren, şi-au condus foarte liniştiţi barca pe apele agitate ale Campionatului Mondial. Chiar dacă nu prea îi încântă acest lucru, olandezii se vor confrunta cu mexicanii, care, în ciuda ambiţiilor lor, vor fi un meniu fotbalistic pe care olandezii s-ar putea să-l înghită fără noduri. Mexicanii au practicat un fotbal din care a reieşit foarte clar că totuşi erau timoraţi numai la ideea că s-ar putea să părăsească Campionatul Mondial de Fotbal. Din fericire pentru ei, au reuşit să învingă naţionala Croaţiei şi cu ajutorul arbitrului central care a făcut destul de multe gafe. Deşi, croaţii au practicat un fotbal peformant, totuşi starea de tensiune maximă şi-a pus amprenta pe jocul lor. S-a văzut destul de clar că au picat şi sub aspect psihic, atât datorită gafelor arbitrului central, cât şi imensei galerii mexicane de aproape 15.000 de spectatori care a exercitat o presiune nervoasă extraordinară de mare asupra croaţilor. Mexicanii au condus, în realitate jocul în teren, obţinând un scor de 3-1 în favoarea lor. Spre finalul partidei, în minutul 87, croaţii au avut o tresărire mai mult de orgoliu şi au marcat un gol care nu a schimbat cu nimic soarta lor în grupă. în ceea ce priveşte Brazilia, n-a avut niciun fel de probleme cu naţionala Camerunului. Scorul de 4-1 în favoarea brazilienilor vorbeşte foarte mult, dar nu scoate în evidenţă o altă realitate, de natură economică. După cum s-a auzit prin culisele Campionatului Mondial de Fotbal, camerunezii nu au jucat la adevărata lor valoare, mai mult ca o formă de protest deoarece li se promis-eseră consistente sume de bani dacă se vor califica, în realitate acestea nefiindu-le niciodată înmânate. Nefiind motivaţi financiar, camerunezii au preferat să joace rolul de figuranţi, în grupă, nepăsându-le de ceea ce, de obicei, se numeşte orgoliu naţional. Firi pragmatice, camerunezii au preferat să pună în balanţă profitul personal, cântărindu-l cu mândria de a fi camerunez. Practic, Brazilia nu a avut probleme cu echipa africană. Această victorie a făcut să crească şi mai mult entuziasmul popular şi mândria naţională, dar să nu uităm că au rămas în cursa pentru câştigarea Cupei echipe puternice precum Olanda, Franţa şi Germania, echipe care nu vor ţine cont nici de orgoliile, nici de ambiţiile naţionale sau politice ale brazilienilor, deoarece organizarea acestui Campionat a avut şi un substrat politic: prin aceasta guvernul brazilian a vrut să demonstreze că statul se bazează pe o puternică economie, desigur, în contextul sud-american, căutând, de asemenea, să escamoteze discrepanţele de natură socială, între bogaţii şi săracii Braziliei, inclusiv între locuitorii albi şi cei indieni. Interesantă va fi şi confruntarea de orgolii, în plan fotbalistic, între statele sud-ameri-cane. Brazilia este foarte orgolioasă deoarece este deţinătoarea unui număr impresionant de Cupe. Din urmă vin alte două state, Columbia şi Chile care vor, cel puţin la această ediţie să detroneze Brazilia, fără a uita nici Mexicul, care doreşte la rândul său, să devină, la această ediţie una dintre marile puteri fotbalistice mondiale. Dacă jocurile în grupe s-au desfăşurat aşa cum s-a putut, cu greşeli uneori grosolane, de arbitraj, de data aceasta, în optimi, nu se va mai accepta absolut nicio greşeală, nu se va mai permite ca echipe destul de bune valoric din Europa, să plece acasă din cauza unor greşeli inadmisibile de arbitraj.