Campionatul Mondial de Fotbal – Brazilia 2014 Speedy Gonzales i-a făcut praf pe brazilieni

Sentimentele de oftică şi de ranchiună nu sunt specifice doar lumii fotbalistice româneşti. Sunt sentimente valabile pentru toată lumea, pe toate meridianele globului. Când pierde echipa favorită, peste tot în lume, suporterii şi unii comentatori sportivi dau vina pe arbitrii sau pe vreme. Victoria naţionalei franceze a declanşat un val de resentimente honduriene ce s-au manifestat public chiar şi la câteva zile după terminarea partidei finalizată cu înfrângerea naţionalei Honduras-ului. Massmedia din Honduras a digerat cu noduri victoria franceză. Văzută din tabăra celor învinşi această victorie a fost rezultatul unui nefericit concurs de circumstanţe nefavorabile sud-americanilor şi de gafe făcute de arbitrii, ceea ce a permis, din punct de vedere hondurian, ca francezii să tragă sforile în favoarea lor.
Ironie şi amărăciune
Cel mai înverşunat cotidian din Honduras „Tiempo” a scris fără menajamente că visurile de glorie ale naţionalei din Hoduras s-au risipit cel mai mult prin complicitatea arbitrului Sandro Ricci care în mod vizibil ar fi manevrat numai în favoarea francezilor. Conform sud-ameri-canilor, hondurienii erau sortiţi să piardă meciu deoarece nu au fost suficient de agresivi în teren. Cea mai disputată şi criticată faza a fost cea a golului marcat de Karim Benzema. Balonul trimis spre poarta honduriană a lovit bara înainte de a intra milimetric în interiorul porţii. Cotidienele „El Heraldo” şi „La Tribuna” au ironizat decizia arbitrului de a valida golul după ce a văzut înregistrarea video. „La Prensa” a folosit acelaşi ton ironic referitor la intonarea imnurilor naţionale care a surprins spectatorii nu prin calităţile de intonare, ci prin defecţiunea tehnică: hon-durienii nefiind auziţi în momentul în care au cântat imnul naţional. In concluzie, toată presa honduriană a afirmat că organizatorii au fost din start împotriva naţionalei din Honduras, în complicitate cu echipa de arbitri. Dar, cu toată starea de ranchiună şi de nemulţumire, mass-media din Honduras a admis până la urmă că naţionala franceză a fost superioară celei din Honduras. „La Prensa” a adimis că după al doilea gol marcat de francezi, meciul nu a mai fost un dialog fotbalistic, ci un monolog. Mai mult chiar, „El Tiempo” a admis, cei drept, cu multă greutate că cel mai bun jucător al meciului a fost Karim Benzema. Reamintim că pentru a treia oară de câd participă la Campionatul Mondial de Fotbal, echipa Hondurasului şi-a făcut o intrare dificilă ce riscă să-i anuleze şansele de a se califica în optimi.
Portarul minune
Pentru naţionala braziliană câştigarea Cupei Mondiale la fotbal nu este doar o problemă de preastigiu. Sperata, visata câştigare a Cupei are şi implicaţii politice. După cum se ştie, organizarea Campionatului a provocat un val de proteste în marile oraşe ale Brazilie. Foarte mulţi braziliei au considerat că organizarea acestui Campionat Mondial de Fotbal este într-o anumită măsură şi un paravan pentru mascarea flagrantelor inegalităţi sociale. In prezent, Brazilia este o ţară a contrastelor. Pe de o parte avem luxul orbitor şi tehnologia de înaltă performanţă, iar de cealaltă parte avem un nivel de viaţă care nu poate depăşi, pentru majoritatea brazilienilor, cele mai profunde abisuri ale sărăciei. La aceasta trebuie să adăugăm şi nedreptăţile pe care trebuie să le suporte triburile de indieni din Mato Grosso.
Meciul dintre naţionala Mexicului şi cea a Braziliei, prin rezultatul său riscă nu numai să diminueze şansele echipei Cariocas de a pune mâna pe Cupă, dar are multe şanse de a alimenta şi de a provoca izbucnirea conflictelor sociale. Cel care a stricat planurile Braziliei este un mexican, care în prezent, este portar al echipei corsicane AC Ajaccio, echipă care este „lanterna roşie” din Liga I franceză. Memo Ochoa a devenit eroul naţional al Mexicului, nu doar pentru că a salvat naţionala ţării sale, dar şi pentru faptul că a stricat ploile brazilienilor apărând toate şuturile pe care aceştia le-au tras pe spaţiul porţii. Ochoa a jucat aşa de bine timp de 90 de minute încât brazilienii n-au putut marca niciun gol, meciul ter-minându-se la egalitate. Pe de altă parte, după acest meci, presa corsicană a fost în totalitate de acord, afirmând că retrogradarea echiei din Ajaccio nu este în niciun caz vina mexicanului Ochoa.
Brazilienii au avut câteva ocazii superbe de a marca în poarta mexicană. Cea mai mare gafă s-a consumat în minutul 26 când Neymar a centrat cu exteriorul piciorului dar Paulinho a ratat copilăreşte. Deşi Neymar a fost ominiprezent pe tot parcursul meciului, brazilienii s-au izbit de zidul invizibil construit cu abilitate de către mexicanul Ochoa. Cea mai formidabilă fază s-a consumat în minutul 44 când Ochoa s-a aflat singur în faţa lui Paulinho şi, deşi tribunele credeau că brazilianul va marca cu uşurinţă, mexicanul a reuşit să anihileze chiar la mijlocul terenului tentativa de marcare a golului. O altă fază strălucitoare ce a pus în evidenţă calităţile tehnice ale lui Ochoa s-a consumat în minutul 69 când portarul mexican l-a blocat pe Neymar cu abilităţi tehnice demne de o pisică. După terminarea meciului, suporterii mexicani l-au aşteptat în afara stadionului pe Ochoa cântând în cinstea sa minute în şir. Desigur că înaltul grad de umiditate din atmosferă şi-a spus cuvântul în ceea ce priveşte desfăşurarea jocului, dar portarul mexican a dovedit că din punct de vedere fizic a fost singurul capabil să facă faţă condiţiilor critice în care s-a desfăşurat meciul din punct de vedere… atmosferic. Dar, orice s-ar spune, adevăratul erou, omul zilei, fotbalistul de aur al meciului a fost mexicanul Ochoa, un adevărat Speedy Gonzales al Campionatului Mondial. Dacă va evolua, valoric vorbind, la fel şi-n celelalte meciuri pe care le va susţine Mexicul, în Brazilia, urmaşii lui Zapata vor ajunge lejer în optimi.
Diavolii roşii
Un alt meci care a avut mai mult miza orgoliilor naţionale, a fost cel dintre Belgia şi Algeria. Ceea ce s-a remarcat pe parcursul celor 90 de minute ale partidei a fost nu atât abilitatea tehnică a jucătoriloc cât încăpăţânarea acestora de a câşitiga cu orice preţ. Din păcate, belgienii au reuşit o victorie cu scorul de 2-1. începutul meciului a fost destul de dificil pentru „Diavolii roşii” cum sunt prin tradiţie porecliţi jucătorii belgieni. Ultima victorie pe care au obţinut-o blegienii înte-un meci de Cupă a fost în 2002 când au câştigat împotriva Rusiei cu 3-2, în urma unui şut spelndid al lui Marc Wilmots, actualmente selecţionerul naţionalei belgieni. Wilmots a mai fost vedeta fotbalului belgian dar nu în urma vreunui şut finalizat cu gol, ci datorită faptului că a decis la un moment dat ca naţionala ţării sale să joace după sistemul 4-33 care s-a dovedit foarte păgubos. Acum, selecţionerul belgian poate sta liniştit după victoria împotriva alegrienilor. Nimeni nu-i poate reproşa, deocamdată, nimic. Cei mai buni jucători belgieni au fost Origi, Fellaini şi Mertens. Din păcate pentru alegerieni, meciul a fost un duş rece pentru suporterii lor. Rezultatul i-a pus pe gânduri pe fotbaliştii alegerieni care, în urma înfrângerii în faţa belgienilor, au început deja să-şi pună întrebări dacă vor fi capabili să câştige următorul meci pe care va trebui să-l dispute cu naţionala Coreei de Sud.
Totuşi meciul i-a pus pe gânduri şi pe belgieni deoarece prima repriză s-a desfăşurat sub semnul unei mediocrităţi asolute, iar cea de-a doua s-a caracterizat prin strălucirea jocului al cărui curs victorios a fost stabilit la pauză de către antrenorul Wilmots.
Totuşi meciurile terminate la egalitate riscă să nu devină un accident în Campionatul Mondial din Brazilia. Dacă Mexicul a reuşit să termine cu un scor de 0-0, Rusia şi Coreea de Sud au făcut un meci ce s-a terminat cu nedoritul scor de 1-1. Cei care au deschis scorul au fost sud-coreenii prin Lee Keun-ho, în minutul 68, scor pe care l-au egalat ruşii în minutul 74 prin Kerzhakov. Trebuie să spunemă că Rusia participă la acest Campionat după o absenţă de 12 ani. Ruşii nu au putut să facă faţă naţionalei sud- coreene care s-a dovedit a fi nu doar excelent de tehnică, dar şi disciplinată. Prin egalul realizat de sud-coreeni, naţionala Belgiei a ajuns pe primul loc din Grupă. Deşi ruşii au stăpânit balonul încă de la începutul meciului, coreenii s-au regrupat extraordinar de bine în apărare profitând de prima gafă a ruşilor pe care au taxat-o, marcând primul gol al reprizei. Cel care a spălat obrazul ruşilor, evitând perspectiva unei înfrângeri a fost atacantul de la Dinamo Moscova, Alexander Kokorin, dar vioiciunea sa n-a fost suficientă pentru a trage după sine întreaga naţională rusească către victorie. Dacă jocul ruşilor s-a caracterizat prin nervozitate, cel a sud-coree-nilor s-a caracterizat printr-un calm enervant. Asiaticii au pândit liniştiţi orice greşeală făcută de ruşi şi, deşi au avut câteva faze de finalizare, sud-coreenii au fost anihilaţi de fiecare dată de către portarul Igor Akinfeev. Deşi în repriza a doua sud-coreenii au stăpânit aproape în totalitate jocul, lăsându-le ruşilor doar câteva firimituri de ocazii de gol, totuşi au ratat câteva splendide ocazii în minutele 50, 51, 57 şi 62. Dar încăpăţânarea asiatică a dat rezultate, sud-coreenii obţinând un nesperat egal după terminarea celor 90 de minute de joc.
Meciul orgolilor
La cealaltă extremitate a emoţiiilor… fotbalistice se află Uruguayul şi Anglia. Uruguayul va sărbători anul acesta 250 de ani de la naştrerea lui Jose Gervasio Artigas, „El Libertador”, unul dintre părinţii fondatori ai naţinunii latino-americane. Oficial, guvernul uruguayan a hotărât să devanseze cu două zile aniversarea deoarece, mâine va avea loc un evenimet mai important decât naşterea lui „El Libertador”: naţionala uruguayu-lui va întâlni pe cea a angliei, în Grupa D. Ironia soartei şi a istoriei vrea să se întâlnească două echipe care sunt deţinătoare al titlului de campionane ale lumii la fotbal. Un motiv în plus ca amândouă naţionalele să se lupte cu ferocitate pe teren pentru a ajunge în optimile Campionatului.
Ca fapt divers, mai menţionăm faptul că în China, Campionatul Mondial a provocat moartea unei persoane de 45 de ani, în urma unui atac de cord datorat de gradul excesiv de epuizare, deoarece respectivul chinez n-a dormit două nopţi la rând pentru a urmări transmiterea meciurilor de fotbal din Brazilia. După cum se vede fotbalul face victime, uneori provocând şi moartea suporterilor.