Campionatul Mondial de Fotbal – Brazilia 2014 Toreadorii „Portocalei mecanice” i-au spulberat pe iberici

Spaniolii au plâns cu lacrimi de crocodil. Tânăra echipă a naţionalei olandeze, supranumită prin tradiţie „Portocala mecanică” le-a stat în gât ibericilor care se considerau mai tari în fotbal chiar decât brazilienii şi englezii, fără a mai pune la socoteală „rinocerii teutonici”.
Viagra iberică, expirată
După cum vă amintiţi, Spania a marcat definitiv istoria mondială a fotbalului, punând mâna pe două titluri de Campioană a Europei şi unul de câştigătoare fără drept de apel a Cupei Mondiale la fotbal. Acum, în Brazilia, Spania a suferit o înfrângere de care îşi vor aminti, de acum încolo, multe generaţii de iberici. Olanda a îngenunchiat Spania cu un scor care va face istorie: 5-1. Este pentru a cincea oară în istoria Campionatului Mondial de Fotbal, când deţinătoarea Cupei pierde primul meci din Grupă. în 1950, italienii, pe atunci dublu campioni ai lumii, au fost învinşi cu 3-2 de către o naţională suedeză constituită doar din fotbalişti amatori. în 1982, Argentina lui Diego Maradona a pierdut primul meci din Grupe cu 1-0 în faţa unei echipe blegiene pe care nimeni nu dădea doi bani, în faţa a 95.000 de spectatori. lstoria se repetă în 1990 când naţionala lui Maradona pierde meciul din Gurpe cu 1-0 în faţa unei echipe cameruneze în care nimeni nu-şi punea nici cea mai mică speranţă. în 2002, „Cocoşul galic”, proaspăt campion al lumii, este bătut de către senegalezi cu 1-0.
Pe Arena Fonte Nova sa derulat un scenariu pe care nici cel mai naiv amator de fotbal nu-l credea realizabil. Spania a fost umilită de către Olanda, patru din cele cinci goluri fiind marcate în repriza a doua. Scorul final al meciului a zguduit din temelii lumea fotbalului internaţional deoarece niciodată o echipă deţinătoare a titlului mondial nu a încasat, din primul meci, o asemenea înfrângere umilitoare. Tânăra echipă olandeză a demonstrat că este hotărâtă să-şi vândă scump pielea. Conduşi de către Louis Van Gaal, venit de la Manchester United, în vara aceasta, olandezii au fost capabili să exercite o presiune insuportabilă asupra spaniolilor. Ceea ce n-au ştiut ibericii a fost faptul că naţionala olandeză şi-a perfecţionat tactica jucând un şir aproape interminabil de meciuri amicale. Jucătorii olandezi au fost dispuşi în teren după modelul italian: 3-5-2. Fotbaliştii de bază ai olandezilor au fost Sneijder, Robben şi Van Persie. Aceşti trei jucători au demonstrat că sunt, sub aspect tehnic, de nivel mondial, fiind demni urmaşi ai celebrului trio Gullit-Van Basten-Rijkaard, de la sfârşitul anilor ’80. încă de la începutul meciului spectatorii au observat că spaniolii nu vor avea viaţă uşoară în teren. Chiar dacă spaniolii au marcat un gol simulând un fault în suprafaţa de pedeapsă a olandezilor, chiar înainte de fluierul pentru terminarea primei reprize Van Persie a egalat printr-un şut antologic. Repriza a doua a aparţinut în totalitate olandezilor. Spaniolii au jucat de parcă ar fi înghiţit tone de viagra cu termenul de garanţie expirat. După această victorie, devenită deja antologică, urmează două meciuri inegale, în ceea ce priveşte gradul de dificultate tactică în teren, pentru Olanda. Unul cu naţionala chil-iană şi altul cu cea australiană. Deşi par uşoare, cele două meciuri sunt considerate totuşi dificile deoarece olandezii, în mod inexplicabil au pierdut meciurile în care au avut ca adversari echipe ce nu erau considerate un pericol pentru ei. Tangoul hipnotic
în ceea ce priveşte Argentina, deşi a câştigat meciul cu 2-1 în faţa selecţionatei bosniace, aceasta a avut un meci inegal sub aspect valoric. în prima repriză, Argentina a jucat într-o manieră aşa de plicticoasă încât apropae că i-a luat somnul pe spectatorii de pe Maracana, dar în cea de-a doua, prin iuţeala şi perfecţiunea execuţiilor, argentinienii au reuşit să învioreze pe toată lumea. Argentina este una dintre echipele cele mai aşteptate la acest campionat, mulţi sperând că în urma pariurilor făcute în favoarea acestei echipe sud-americane se vor îmbogăţii. în primul rând, Argentina esre principala rivală a Braziliei în cursa pentru câştigarea Cupei. în al doilea rând, Argentina îl are pe Lionel Messi care a reuşit să câştige de patru ori Balonul de aur. Mulţi specialişti în fotbal au fost de părere că prestaţia slabă a lui Messi la Barcelona a fost intenţionată, fotbalistul argentinian preferând să se întrebuinţeze mai puţin pentru a face faţă meciurilor din Campionatul Mondial ce urma să se desfăşoare în Brazilia. Când s-a terminat meciul cu Bosnia, mii de suporteri argentinieni au strigat şi au cântat minute în şir, pronunţând un singur cuvânt: Messi. în ciuda enormei celebrităţi de care se bucură Messi, adevăratul erou al meciului a fost portarul Romero care a reuşit să anihileze două faze de gol ale bosniacilor. Cu toate acestea, celebritatea lui Messi, care va împlini 27 de ani la sfârşitul acestei săptămâni, este aşa de mare încât Romero aproape că nici nu a fost observat de către spectatori, în ciuda prestaţiei sale exemplare. în final, Argentina a oferit spectatorilor acel joc de fotbal pe care aceştia îl aşteptau cu nerăbdare. Messi, profitând de greşelile bosniacilor, a oferit lumii întregi show-ul fotbalistic care l-a propulsat pe culmile gloriei. Oricum, meciul argentinienilor a fost un tangou hipnotizant pe care bosniacii l-au executat ca nişte amante seduse şi abandonate.
Precizia de ceas a elveţienilor
Surpriza din meciurile de Grupă a fost oferită de Elveţia. Totuşi, pentru un observator atent al fenomenului fotbalistic internaţional, victoria cu 2-1 împrotiva Ecuadorului nu constituie totuşi o surpriză. în toate meciurile premergătoare Cupei Mondiale, elveţienii nu au suferit nicio înfrângere, având la activ 5 victorii şi 3 meciuri egale. Desigur, meciul dintre elveţieni şi sud-americani nu a atras prea
■ mult atenţia, el desfăşurându-se în umbra celui pe care urma să-l susţină Franţa împotriva Hodurasului. Fotbalul practicat de elveţieni nu a avut strălucirea de diamant a celui oferit de argentiniei. Putem spune că fotbalul elveţienilor, prin rigurozitatea şi răceala cu care a fost practicat a avut într-o anumită măsură caracteristicile funcţionării unui mecanism de ceas. Deşi brazilienii au susţinut cât au putut, în tribună, pe compatrioţii lor sud-americani ecuadorienilor nu le-a ieşit nimic, elveţienii, indiferenţi la căldura sufocantă, reuşind să impună ritmul de joc care i-a avantajat, aducându-le victoria. Deşi nu au dat dovadă nici de creativitate, nici de imaginaţie, elveţienii şi-au atins scopul, mizând foarte mult pe acceler-
‘ area vitezei de execuţie şi finalizare a fazelor de gol. Şi în acest meci, adevăratul erou a fost portarul echipei elveţiene, dar ca aproape în toate meciurie lumea nu l-a băgat în seamă. Deşi cochetează cu ambiţia de a ajunge cel puţin în sferturile de finală, Elveţia va fi foarte mulţumită dacă se va întoarce acasă cu victorii de palmares. Dacă vor juca cu precizia mecanismului ceasului elveţien, reprezentanţii cantoanelor pot să se caţere până pe crestele sferturilor de finală