de Mike Davis_
Această creştere economică a fost extrem de dezechilibrată în India, caracterizată prin enorme investiţii speculative în domeniul tehnologiilor specifice informaticii, ceea ce a produs stagnarea agriculturii şi declinul infrastructurilor. în loc să-i taxeze pe noii milionari, guvernul neoliberal al lui Janata a privatizat masiv industriile de Stat, astfel încât Enron vinde în prezent curentul electric, în apropiere de Bombay, la un preţ de trei ori mai mare decât cel practicat de serviciile publice. Ca şi în China, politicile neoliberale au făcut ravagii în mediul rural indian abandonat de guvern, unde trei sferturi din familii nu beneficiază nici de instalaţii sanitare, nici de apă potabilă nepoluată, unde săracii strigă în zadar „bijili, sadaak, paani” („electricitate, drumuri, apă”). Ziaristul Praful Bidwai scria în Asian Times, în 2002:
„Procentul mortalităţii infantile este în creştere chiar în State precum Kerala sau Maharashtra, cu indicatori sociali relativ buni. (…) Guvernul a redus investiţiile destinate dezvoltării satelor, inclusiv cele destinate programelor agricole, infiinţării de noi locuri de muncă în mediul rural şi programelor de luptă împotriva sărăciei, dar şi investiţiile destinate sănătăţii de Stat, distribuirii de apă potabilă, educaţiei şi igienei. Nivelul creşterii veniturilor în regiunile rurale, unde trăiesc 70% dintre indieni, era în medie de 3,1% în anii 1980. Acum, a scăzut la 1,8%. Salariile reale ale muncitorilor agricoli au scăzut, anul trecut, cu peste 2%”. 1)
în timp ce în rândul clasei de mijloc, din mediul urban, s-a impus tot mai mult moda vilelor şi cluburilor în stil ca-lifornian, în mediul rural, săracii ce nu puteau face faţă nevoilor cotidiene se sinucideau în masă. Doar în Statul Andhra Pradesh, scria, în iulie 2004, jurnalistul Edward Luce, „500 de fermieri s-au sinucis în acest an, de cele mai multe ori înghiţind pesticidul pe care l-au cumpărat deoarece nu mai puteau să achite împrumutul făcut pentru a cumpăra pesticidul”. 2) Creşterea disperării în mediul rural a determinat numeroase familii de fermieri şi muncitori agricoli să migreze către bidonville-urile de la periferia oraşelor precum Bangalore, apărute ca ciupercile după ploaie în urma impunerii şi răspândirii tehnologiei informaticii.
Devenit capitală a industriei informaticii indiene, dar şi mare centru al aeronauticii militare, Bangalore (6 milioane de locuitori) este mândru de ceea ce poate oferi ca mod de viaţă „în stil californian”: centre comerciale, cluburi de golf, restaurante cu meniuri la modă, palate şi săli de cinema cueci de campusuri high-tech afişează logourile Oracle, Intel, Dell sau Macromedia, iar universităţile locale produc anual pe bandă rulantă 40.000 de tehnicieni şi ingineri calificaţi. Bangalore îşi face publicitate, prezentându-se ca „un oraş-grădină prosper”, iar periferiile sale din zona sudică au un aspect de veritabil Shangri-la 3) pentru clasa de mijloc. în paralel, implacabile programe de renovare urbană i-au alungat pe locuitorii defavorizaţi din centru oraşului către bidonville-urile de la periferie, unde trăiesc în prezent alături de migranţii veniţi din mediul rural. Se estimează că 2 milioane de săraci, în majoritatea lor aparţinând castelor inferioare dispreţuite, trăiesc în aproape 1.000 de bidonville-uri sordide, cele mai multe ridicate pe terenurile apaţinând guvernului. Aceste bidonville-uri au cunoscut un ritm de creştere demografică de
două ori superior celui al populaţiei generale, iar cercetătorii descriu periferia oraşului Bangalore ca „o groapă de gunoi unde sunt obligaţi să trăiască rezidenţii urbani a căror forţă de muncă este necesară pentru piaţa economiei urbane dar a căror prezenţă vizuală trebuie redusă la maxim”. 4)
Jumătate din populaţia oraşului Bangalore nu are acces la apă potabilă şi cu atât mai puţin la cafea expresso, iar oraşul are mai mulţi cerşetori şi copii ai străzii ( în număr de 90.000) decât mici genii ale informaticii (în jur de 60.000). Studiind un arhipelag de zece bidonville-uri, cercetătorii au constatat că nu existau decât nouăsprezece latrine la 102.000 de locuitori. 5) Solomon Benjamin, consultant în cadru ONU şi al Băncii Mondiale cu unul din sedii la Bangalore, a raportat că „toţi copiii din bidonville-uri suferă, la modul cel mai grav, de diaree şi de boli provocate de viermii intestinali, (că) o foarte mare parte dintre ei suferă de malnu-triţie, (că) nivelul mortalităţii infantile din bodonville-uri este net superior mediei Statului”. Pe de altă parte, momentul trecerii din secolul al XX-lea în următorul a fost martorul creşterii bulei neoliberale, scăpată de sub controlul Statului: dacă sectorul informaticii şi-a continuat creşterea, „perspectivele apariţiei de locuri de muncă în aproape toate celelalte sectoare de activitate, mai ales în cel de Stat, au cunoscut o puternică reducere sau pur şi simplu au fost desfiinţate. Clădirile din Bangalore, din granit, oţel şi sticlă ce nu-ţi permite ziua să vezi interiorul, construite doar pentru a adăposti birouri, apaţinând, cele mai multe, companiilor creatoare de site-uri, sunt într-un izbitor contrast cu uzinele prost întreţinute, ce se confruntă cu o scădere a comenzilor şi cu condiţii de creditare tot mai dure. 6) Un mare consultant occidental, în domeniul economic, a trebuit să recunoască, la modul lugubru, că boomul high-techdin Bangalore nu este decât o picătură de apă într-un ocean de sărăcie”. 7)
1) Praful Bidwai, „India’s Bubble Economy Boom as Poverty Grows”, Asia Times, 17 martie 2000.
2) Financial Times, 24-25 iulie 2004.
3) Shangri-la: denumirea unui loc imaginar descris în romanul lui James Hilton, Orizontul pierdut(1933), aflat în zona de vest a Himalayei, cu peisaje de o mare frumuseţe, unde timpul se scurge în linişte într-o atmosferă de linişte şi pace. Shangri-la este şi denumirea unui lanţ de hoteluri de lux din Bangkok, Singapore şi Shanghai, dar şi a unui studio din Malibu, California, unde au înregistrat albume cântăreţii Bob Dylan, Neil Young, Eric Clapton şi Mark Knopfler.
4) Hans Schenk şi Michael Dewitt, „The Fringe Habitat of Bangalore”, in Hans Schenk (coordonat de), Living in India,s Slums, op. cit., p. 131.
5) Hans Schenk, „Living in India,s Slums” şi „Bangalore: An Outline”, in Hans Schenk, ibid., p.23, p. 30-32, p. 44 şi p.46; H. Ramachandran şi G. S. Sastry, „An Inventory and Typology of Slums in Bangalore”, in Hans Schenk, ibid., p. 54; Solomon Benjamin, „Governance, Economic Settings and Poverty in Bangaslore”, art. cit., p. 39; despre recuperatorii de deşeuri şi copiii străzii a se vedea şi www.agapeindia.com/street_children.htm.
6) Solomon Benjamin, ibid., p. 36-39.
7) William Lewis, citat in Bernard Wysoc-ki, „Symbol Over Substance”, Wall Street Journal, 25 septembrie 2000.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
