Cea mai rea dintre toate lumile posibile (3) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis
în cele două Americi, de Nord şi de Sud, geografii vorbesc deja despe apariţia unui leviatan numit „Regiune metropolitană extinsă din Rio până în Sao Paulo” (Rio-Sao Paulo Extended Metropolitan Region, RSPER) înglobând toate oraşele medii situate pe o lungime de 500 de kilometri pe axa de comunicare ce leagă cele două mari metropole braziliene, Rio de Janeiro şi Sao Paulo, inclusiv importanta regiune industrială dominată de Campinas. Cu o populaţie actuală1) de 37 de milioane de locuitori, acest megalopolis este deja mai important decât conurbaţia Tokio-Yokohama. De asemenea, după ce Mexico, această amibă gigantică, a înghiţit Toluca, acum îşi extinde pseudopodele, reuşind treptat, să incorporeze importantele aşezări urbane din zona Mexicului central: oraşele Cuernavaca, Puebla, Cuautla, Pachuca şi Queretaro, reuşind să dea naştere, la mijlocul secolului al XXI-lea, unui unic megalopolis de aproape 50 de milioane de locuitori, ceea ce va reprezenta aproximativ 40% din populaţia Mexicului.
Şi mai surprinzătoare este vasta conurbaţie vest-africană ce prinde contur de-a lungul golfului Guineii, în jurul oraşului Lagos (23 de milioane de locuitori, în 2015, conform unei estimări). Un studiu al OCDE (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică) ne arată că în 2020 această reţea de 300 de oraşe cu peste 100.000 de locuitori „va constitui, în scurt timp, un ansamblu de o importanţă demografică comparabil cu cu cel de pe coasta de Est a Statelor-Unite, ce va include cinci oraşe aşa-zis milionare, sub aspect demografic, urmând să aibă, în total, peste 60 de milioane de locuitori pe o fâşie de 600 de kilometri ce se va întinde de la est la vest, de la Benin City până la Accra”. La modul tragic, aceat ansamblu de cinci oraşe va fi cea mai mare suprafaţă de sărăcie urbană de pe întreaga planetă.
Dar cele mai mari structuri lopolis de aproape 50 de milioane de locuitori, ceea ce va reprezenta aproximativ 40% din populaţia Mexicului.
Şi mai surprinzătoare este vasta conurbaţie vest-africană ce prinde contur de-a lungul golfului Guineii, în jurul oraşului Lagos (23 de milioane de locuitori, în 2015, conform unei estimări). Un studiu al OCDE (Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică) ne arată că în 2020 această reţea de 300 de oraşe cu peste 100.000 de locuitori „va constitui, în scurt timp, un ansamblu de o importanţă demografică comparabil cu cu cel de pe coasta de Est a Statelor-Unite, ce va include cinci oraşe aşa-zis milionare, sub aspect demografic, urmând să aibă, în total, peste 60 de milioane de locuitori pe o fâşie de 600 de kilometri ce se va întinde de la est la vest, de la Benin City până la Accra”. La modul tragic, aceat ansamblu de cinci oraşe va fi cea mai mare suprafaţă de sărăcie urbană de pe întreaga planetă.
Dar cele mai mari structuri posturbane apar în estul Asiei. Deltele Xijiang (Hong Kong-Guangzhou) şi Yangzi Jiang (Shanghai), inclusiv culoarul Pekin-Tianjin sunt, după cum limpede se vede, pe punctul de a deveni, împreună, nişte hyperoraşe industriale comparabile cu ansamblul TokyoOsaka, New York-Philadelphia sau Bazinul renan. De fapt, China – şi este unică în grupul ţărilor în curs de dezvoltare – îşi planifică în mod agresiv dezvoltarea urbană la nivel supraregional, luând ca exemplu axa Tokio-Yokohama şi coasta de Est a Statelor-Unite. Fondată în 1983, Zona economică Shanghai este cea mai vastă entitate de planificare infranaţională din lume: înglobează metropola şi cinci provincii limitrofe, având o populaţie totală aprope la fel de mare ca cea a Statelor-Unite.
Doi reputaţi cercetători2) sunt de părere că aceste noi megalopolisuri chinezeşti ar putea să fie prima etapă ce va duce către apariţia unui „coridor urban continuu ce se va întinde din zona Japonia-Coreea de Nord pâna în vestul insulei Java din arhipelagul indonezian”. Conform estimărilor, evoluţia şi dezvoltarea aceastei noi structuri urbane se va definitiva în cursul secolului următor, acest imens tentacul cu aspect de dragon constituind, în final, apexul3) demografic al mai multor milenii de evoluţie urbană. Scendenţa Asiei orientale de coastă în mod sigur va face să treacă pe locul doi „oraşul-lume”, bipol4), Tokio-Shanghai, egalând axa New York-Londra în controlarea fluxurilor mondiale de capitaluri şi informaţie.
Acest nou tip de dezvoltare urbană se va naşte cu preţul unei inegale creşteri economice între oraşele de diferite mărimi şi diferite specializări, după cum inegalitatea de dezvoltare economică va avea loc chiar în interiorul structurilor urbane ale fiecărui oraş în parte. De fapt, experţii chinezi au ajuns să se întrebe dacă nu cumva vechea diferenţă, la nivel de dezvoltare şi de venituri, dintre oraş şi sat, va fi înlocuită de una nouă, în curând, la fel de fundamentală, dintre orăşelele de provincie, mai ales cele din interiorul statului şi metropolele gigantice de pe coastă.
(va urma)
1) Este vorba de anul 2006, când această carte a apărut la Londra, New-York şi Paris.
2) Este vorba de Fu-chen Lo şi Yue-man Yeung autorii lucrării „Global restructuring and emerging urban corridors in Pacific Asia” în Fu-chen Lo şi Yue-man Yeung (sub coordonarea lui), Emerging World Cities in Pcific Asia, Tokio, 1966, p. 41.
3) Creştet, vîrf; extremitate.
4) Având doi poli.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ, special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.