Cea mai rea dintre toate lumile posibile (86) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
Catastrofe provocate de om
Apariţia bidonville-urile este favorizată de acele structuri geologice care sunt grav afectat de intervenţia omului. De exemplu, geografia shantytown-urilor de la periferia oraşului Johannesburg corespunde perfect cu existenţa unei centuri de sol dolomitic contaminat de deceniile de exploatare minieră. Cel puţin jumătate din populaţia care nu este de culoare trăieşte în locuinţe construite ilegal în zone contaminate ce sunt permanent ameninţate de alunecările cronice de teren 1). La fel, versanţii lateritici, alcătuiţi din rocile de culoare maro sau roşcată, apărute prin alterarea cauzată de clima tropicală, pe care au fost construite favelele din Belo Horizonte, dar şi de la periferiile multor oraşe braziliene, sunt, în mod dramatic, permanent în pericolul de a dispare din cauza alunecărilor de teren, însoţite de scurgerile masive de noroi ce înghit locuinţele săracilor, fără ca nimeni să poată vreodată să le oprească 2). Studiile geomorfologice, făcute în 1990, au arătat că un sfert din favelele din Săo Paulo se află pe situri periculos de erodate, iar celelalte trei sferturi se află pe coastele abrupte ale muntelui sau pe malurile instabile ale râurilor. Şaisprezece la sută dintre squatteri trăiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului fiind „ameninţaţi să moară pe neaşteptate sau să-şi piardă definitiv locuinţa”, aspecte ce se pot produce în mod iminent sau pe termen mediu 3). Cele mai celebre favele din Rio de Janeiro au fost ridicate pe soluri foarte instabile ce îmbracă domuri şi versanţi granitici, fiind teatrul unor frecvente tragedii precum cele din perioada 1966 – 1967, când 2.000 de persoane au murit din cauza unui torent de noroi şi resturi de case, tragedia repetându-se în 1988, când au murit doar 200 de oameni şi în 2001, în timpul petrecerii de Crăciun, când şi-au găsit sfârşitul 70 de de fiinţe umane 4). Cea mai tragică catastrofă de care au avut parte Statele Unite, după al Doilea Război Mondial 5), a fost avalanşa provocată de ploile diluviene, în Porto Rico, când alunecările de teren au ucis, într-o singură zi, 500 de locuitori ai bidonville-ului Mamayes, construit pe un versant cu teren instabil, desupra cartierului Ponce.
Dar, niciun oraş nu poate detrona Caracasul (5, 2 milioane de locuitori în 2005) de pe primul loc, în ierarhia aşezărilor unde de poate produce, în orice moment, o catastrofă din cauza terenului instabil: bidonville-urile sale, ce adăpostesc două treimi din populaţie, sunt construite pe versanţi instabili sau pe fundul râpelor ce înconjoară valea unde se află Caracasul, loc ce este supus efectelor unei puternice activităţi seismice. Pe vremuri, aici creştea o vegetaţie foarte densă, ce asigura o bună stabilitate solului format din şisturi friabile, foarte erodate, dar înlăturarea totală a arbuştilor şi copacilor pentru a face loc construirii de locuinţe au destabilizat solul de pe versanţii, în prezent, dens populaţi, având drept rezultat o mare creştere a alunecărilor de teren şi a revărsării de noroaie, în anotimpul ploilor, care, înainte de 1950, avea loc cel puţin o dată la zece ani, iar acum de cel puţin de două ori pe lună 6). Însă, instabilitatea mare a solului nu i-a împiedicat pe cei săraci să colonizeze versanţii periculoşi, malurile aluvionare în pantă sau râpele ce sunt inundate cu regularitate.
La mijlocul lunii decembrie 1999, nordul Venezuelei, mai precis muntele Al Avila, a avut parte de o furtună extraordinar de puternică. În căteva zile, a căzut peste pământul foarte saturat de ploaie, echivalentul unui an de precipitaţii; autorităţile au calificat potopul ce s-a abătut peste unele zone drept „un fenomen ce se produce doar o dată la o mie de ani 7)”. In Caracas – şi mai ales de-a lungul coastei caraibiene de cealaltă parte a masivului Avila -, viiturile bruşte şi torenţii de noroi au ucis aproape 32.000 de oameni, 140.000 au rămas fără case iar 200.000 de persoane şi-au pierdut locul de muncă. Oraşul balnear de coastă Caraballeda a fost distrus de un torent de 1,8 milioane de tone de noroi şi de resturi de case 8). Imediat un preot catolic a spus că, de fapt, este vorba de pedeapsa divină, provocată de recenta alegere a guvernului de stânga a lui Hugo Châvez, dar ministrul de Externe, Vicente Rangel i-a dat imediat replica: „Înseamnă că avem un Dumnezeu foarte nemilos, dacă s-a răzbunat pe cei mai săraci oameni ai comunităţii
Dacă în regiunea Caracas au loc frecvente alunecări de teren, în cea a Manillei avem inundaţii. Situată într-o câmpie semi-aluvionară mărginită de trei fluvii, zona are parte de numeroase ploi diluviene şi de cicloane, astfel încât Manilla a devenit un autentic bazin unde au loc inundaţii naturale. După 1898, autorităţile colonale americane au săpat canale, au efectuat dragări de canale (esteros) şi au amplasat pompe pentru absorţia apelor ce inundau din cauza ploii abundente pentru a proteja cartierele centrale ale oraşului. Ameliorările ce au fost aduse, în ultimii ani, sistemului de protecţie, au fost practic anulate din cauza marelui volum de gunoaie şi de ape uzate ce sunt deversate tocmai în reţeaua de canale a sistemului de apărare a oraşului, împotriva inundaţiilor, (fundul lui Pasig River, după cum s-a constatat, devenind un imens depozit de patru metri cubi de deşeuri 10)); de asemenea, sistemul nu mai este funcţional şi din cauza prăbuşirii pânzei de apă freatică, datorată exploatării exagerate la care se adaugă tăierile masive şi necontrolate din bazinele hidrografice Marikina şi Montalban, dar, ceea ce este cea mai mare greşeală, şi din cauza faptului că au apărut, în neştire, foarte multe bidonville-uri în mlaştinile ce înconjjoară oraşul.
1) Malcolm Luptoni Tony Wolfson, „Low-Income Houssing, the Environment and Mining on the Witwatersrand”, in Hamish Main şi Stephen Williams (sub coordonarea lui), Environment and Housing, op. cit., p. 115 şi p. 120
2) Claudia Viana şi Terezinha Galvăo, „Erosion Hazards Index for Lateritic Soils”, Natural Hazards Review, 4:2, mai 2003, p. 82-89.
3) Suzana Taschner, „Squatter Settlements and Slums in Brazil”, art. cit., p. 218.
4) Richard Pike, David Howell şi Russell Graymer, „Landslides and Cities: An Unwanted Partnership” in Grant Heiken, Robert Fakundiny şi John Sutter (sub coordonarea lui), Earth Science in the City: A Reader, Washington D.C., 2003, p. 199.
5) Fără să mai luăm în calcul ravagiile provocate de uraganul Katrina care, la sfârşitul lui august 2005, a provocat decesul a 1.500 de oameni
(N.d.T.).
6) Virginia Jimenez-Diaz, „The Incidence and Causes of Slope Failure in the Barrios of Caracas”, in Hamish Main şi Stephen Williams (sub coordonarea lui), Environment and Housing, op., cit., p.
127 – 129.
7) Grald F. Wieczorek şi alii, „Debris-Flow and Flooding Hazards Associated with the December 1999 Storm in Coastal Venezuela and Strategies for Mitigation”, US Geological Survey, Open File Report 01-0144, Washington D.C., 2000, p. 2.
8) Richard Pike, David Howell şi Russell Graymer, „Landslides and Cities”, art. cit., p. 200.
9) Citat in Richard Gorr, In the Shadow of the Liberator: Hugo Châvez and the Transformation of Venezuela, Londra, 2001, p.3.
10) Erhard Berner, Defending a Place, op. cit., p. XIV.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.