Cea mai rea dintre toate lumile posibile (89) De la explozia urbană la bidonville-ul global

de Mike Davis_
în oraşul indian Bangalore, acoperit de cenuşe, unde preţul terenului creşte vertiginos, iar săracii au ghinionul de a se stabili exact unde nu trebuie, incendierea criminală este o metodă obişnuită pe care mafia imobiliarelor o foloseşte pentru a elibera un spaţiu construibil, nepăsându-i dacă cei amărâţi nu vor mai avea un acoperiş deasupra capului sau vor muri arşi de vii. Hans Schenk scria că „aceste incendii, uneori, sunt declanşate de seniorii bidonville-ului, pentru a încasa (în parte) sumele compensatorii date de guvern; alte ori, incendiul este declanşat de bandele aflate în serviciul unui partid politic oarecare pentru a curăţa un sector din oraş de anumite categorii «indezirabile» de săraci, stabiliţi la oraş; dar avem şi cazul în care proprietarii de terenuri, pe care s-au stabilit săracii ce plătesc chirie, provoacă deliberat incendiul pentru a scăpa fără bătaie de cap de locatari ce stau ilegal, cu scopul de a-l «îmbunătăţii»”-^
Patologii urbane
Dacă sărăcia din mediul urban declanşează riscurile naturale, pa de altă parte interacţiunea acesteia cu industriile toxice, circulaţia anarhică a automobilelor şi deteriorarea infracstructurilor sanitare au dat naştere la noi tipuri de riscuri, în totalitate artificiale. Forma haotică pe care o au multe oraşe din lumea a treia -pe care urbanistul Matthew Gandy le denumeşte „fractale urbane” – anulează o bună parte din eficacitatea ambientală a vieţii urbane, alimentând micile catastrofe ce terorizează permanent metropolle precum Mexico, Cairo, Dacca sau Lagos. („Lagos, explică Gandy, nu există ca un adevărat oraş, în sensul convenţional al termenului: delimitările sale de teritoriu sunt neclare; multe din elementele sale constitutive par să funcţioneze independent unele de altele2)…”). în oraşele sărace, toate prin-cipile de urbanism clasic, precum păstrarea de spaţii pe care nu se construieşte, separarea activităţilor toxice de zonele rezidenţiale, sunt călcate în picioare, în mod conştient. Un fel de minţi infernale ce par a simţi o plăcere diabolică, împart perimetru oraşului după cum le convine, înconjurând zonele cu activitate industrială periculoasă şi infrastructurile de transport cu o densă centură de bidonville-uri, unde sunt înghesuite magherniţele ce pun în pericol vieţile celor ce le locuiesc. Aproape toate marile oraşe din lumea a treia, ce au o oarecare bază industrială, posedă un sector dantesc de bidonville-uri ce se bucură de o sufocantă poluare şi de conducte de transportat petrolul, de uzine chimice sau de rafinării: Iztapalapa în Mexic, Cubutăo în Săo Paulo, Belford Roxo în Rio, Ciububur în Jakarta, periferia sudică a Tunisului, periferia de sud-vest a Alexandriei, etc.
1) Hans Schenk, „Living in Bangalore’s Slums”, in Hans Schenk (sub coordonarea lui), Living in India’s Slums: A Case Study of Bangalore, Delhi, 2001, p. 34.
2) Matthew Gandy, „Amorphous Urbanism: Chaos and Complexity in Metropolitan Lagos”, manuscrit, nov. 2004 (publicat în New Lefi Review, nr. 33, mai-iunie 2005), p. 1-2. .
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli. Deasemenea, Mircea Cotârţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dâmboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.