de Mike Davis_
Conform analizei efectuate de William Tabb, cadrele Băncii Mondiale nu sunt altceva decât omologii postmoderni ai înalţilor funcţionari din administraţiile coloniale şi, „asemenea administratorilor coloniali, ei nu vor niciodată să-şi părăsească posturile, decât în situaţia când sunt înlocuiţi de o nouă echipă de consilieri ce au aceiaşi viziune şi aceleaşi puteri de decizie referitor la economia şi sociaetatea locală”. 1)
Deşi pretind că lucrează în domeniul dezvoltării economice, cadrele Băncii Mondiale nu sunt decât nişte colectori de datorii ce rar permit naţiunilor sărace şă aplice regulile pe care naţiunile bogate le aplică pentru a susţine creşterea lor economică al cărei dezvoltare a început la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea. După cum a demonstrat şi economistul Ha-Joon Chang într-un important articol, ajustările structurale impuse în mod ipocrit „dintr-o singură lovitură, au dat peste cap” drepturile vamale protecţioniste şi subvenţiile de Stat ăe care naţiunile din OCDE le foloseai pentru a stimula şi susţine dezvoltarea lor, cu scopul de a trece de la o economie bazată pe agricultură la una bazată pe producţia de bunuri şi de servicii urbane cu o ridicată valoare adăugată. 2) Constatând tristele rezultate ale aplicării PAS-ului în Zimbabwe şi ale politicilor neoliberale autoimpuse în Africa de Sud, Stefan Andreasson se întreabă dacă lumea a treia mai poate spera să ajungă la altceva decât la o „democraţie virtuală” atâta vreme cât politicile sale macroeconomice vor continua să fie dictate de Washington: „Democraţia virtuală se impune cu preţul sacrificării democraţiei participative şi integrante şi a oricărei posibilităţi de extindere a câmpului de aplicare de politici sociale de Stat pe care proiectele de democraţie socială le-au implicat”. 3)
The Challenge of Slums apără aceiaşi teză atunci când se afirmă că „prima cauză izolată de creştere a sărăciei şi a inegalităţii în cursul anilor 1980 şi 1990 a fost retragerea Statului din toate formele de implicare socială”. în afară de privatizările şi de tăierile clar impuse prin PAS-uri în ceea ce privesc cheltuielile pentru serviciul public, autorii au identificat şi un alt procedeu mai subtil de slăbire a puterii Statului rezultând din acea „subsidiari-tate” definită ca transferarea unei puteri străine către eşaloanele inferioare ale conducerii, aspect realizat prin intermediul ONG-urilor ce sunt direct legate de marile agenţii de ajutor internaţional şi nu de Statul pe teritoriul căruia activează, scăpând astfel de orice formă de control.
„Această structură aparent descentralizată este în totalitate ermetizată, respingând noţiunea de conducere reprezentativă ce a servit foarte bine lumea dezvoltată, fiind pe de altă parte foarte deschisă operaţiunilor necesare aplicării hegemoniei mondiale. Viziunea internaţională dominantă (adică viziunea Washingtonului ) devine paradigma de facto a dezvoltării, astfel încât lumea întreagă se omogenizează conform direcţiilor de dezvoltare propovăduite de cei ce oferă fonduri, dar şi organizaţiile internaţionale”. 4)
Africa urbană şi America Latină au fost cel mai greu afectate de depresiile economice artificiale create de FMl şi de Casa Albă – de fapt, în numeroase ţări,
impactul economic al PAS-urilor impuse în timpul deceniului 1980, asociate ce perioade lungi de secetă, cu creşterea preţului petrolului, cu explozia creşterii dobânzilor, cu prăbuşirea preţurilor bunurilor de larg consum, a fost mult mai sever şi de mai îndelungată durată decât impactul din timpul Marii Depresii. Mai ales oraşele din lumea a treia au picat în capcanele cercului vicios produs de imigrarea crescândă, de reducerea locurilor de muncă legale, de diminuarea salariilor şi de scăderea dură a veniturilor. După cum s-a văzut, FMI şi Banca Mondială propovăduiau fiscalitatea regresivă prin intermediul perceperii dreptului celor săraci de accesare a serviciile publice, fără să impună în paralel efortul corespunzător pentru aplicarea unei necesare reduceri a bugetelor militare sau impozitarea veniturilor celor bogaţi inclusiv impozitarea propietăţilor imobiliare deţinute de aceştia. Drept urmare, infrastructura şi structurile de sănătate din lumea a treia au pierdut cursa dezvoltării fiind sufocate de creşterea populaţiei. în Kinshasa, scrie Theodor Trefon, „serviciile publice de bază au ajuns să fie o amintire pentru populaţie”. 5)
Bilanţul aplicării ajustărilor structurale în Africa, analizat de Carole Rakodi, include scurgerea de capitaluri, prăbuşirea producţiei manufacturiere, creşterea marginală sau negativă a profitului obţinut de pe urma exporturilor, tăieri dramatice din bugetul destinat serviciilor publice urbane, creşterea preţurilor şi prăbuşirea veniturilor reale ale populaţiei oraşelor. 6) De la un capăt la celălalt al continentului, africanii au ajuns să spună „m-a lovit criza” ca şi cum ar zice „m-a lovit răceala”. 7) în Dar-es-Salam, cheltuielile pe cap de locuitor pentru serviciile publice s-au redus cu 10% în fiecare an, în cursul anilor 1980, ceea ce echivalează cu o prăbuşire a
Statului local. 8)
1) William Tabb, Economic Governance in the Age of Globalization, New York, 2004, p. 193.
2) Ha-Joon Chang, „Kicking Away the Ladder: Infant Industry Promotion in Historical Perspective”, Oxford Development Studies, 31:1, 2003, p. 21.
3) Stefan Andreasson, „Economic Reforms and «Virtual Democracy» in South Africa”, Journal of Contemporary African Studies, 21:3, septembrie 2003, p. 385.
4) The Challenge of Slums, op. cit., p. 48.
5) Theodore Trefon, „Introducere. Rein-ventarea ordinii”, in Theodore Trefon (coordonat de), Ordine şi dezordine la Kinshasa, op. cit., p. 13.
6) Carole Rakodi, „Global Forces, Urban Change and Urban Management in Africa” in Carole Rakodi (coordonat de), The Urban Challenge in Africa, op. cit., p. 50 şi p. 60-61.
7) Achille Mbembe şi Janet Roitman, „Figures of the Subject in Times of Crisis”, in Okwui Enwezor şi ceilalţi (coordonat de). Under Siege, op. cit., p. 112.
8) Michael Mattingly, ‘The Role of the Government of Urban Areas in the Creation of Urban Poverty”, in Sue Jones şi Nici Nelson (coordonat de), Urban Poverty in Africa: From Understanding to Alleviation, Londra, 1999, p. 21.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile Romăniei, spre paguba oamenilor simpli. De asemenea, Mircea Cotărţă se ocupă cu tehoredactarea cotidianului „Dămboviţa”, din ziua a 25-a a celei de a opta luni a anului 2013.
