Cea mai rea dintre toate lumile posibile(66) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
în paralel, săracii din Manilla au fost din ce în ce mai mult împinşi în ilegalitate de creşterea, scăpată de sub control, a preţurilor, ceea ce a făcut ca o mare parte din populaţie să nu mai poată avea posibilitatea de a deţine legal o locuinţă. „în anii 1980, scria istoricul Greg Bankoff, specializat în evoluţia urbanismului, preţul pământului a fost multiplicat de 35 de ori, chiar de 40 de ori în Quenzon City, de 50 până de 80 de ori, în Makati, de 250 până chiar de 400 de ori, în Diliman, ajungând, incredibil, să crescă de 2000 de ori, în Escolta. în 1996, CBD-ul (Central Business District) înregistra o creştere anuală a preţului terenurilor cu 50%, iar cel din zonele periferice ale oraşelor, creştea chiar cu 25%.1)”. în consecinţă, obţinerea legală de locuinţe a devenit imposibilă pentru sute de mii de săraci. Cu inflaţia preţurilor, scăpată de sub control, chiar şi în zonele cele mai îndepărtate, de la periferiile oraşului, cei mai săraci locuitori din Manilla nu au de ales, dacă vor să aibă un acoperiş deasupra capului, decât să-şi rişte viaţa, prin ocuparea ilegală a ţărmurilor estuarelor (esteros) sau a malurilor înguste ale râurilor ce străbat centrul metropolei, zone de multe ori inundate, ori să se instaleze în spaţiile foarte înguste, rămase libere din barangay-ile (cartierele) cele mai bogate ale oraşului, unde oricând există pericolul de a fi expulzaţi cu brutalitate.
Astfel, peste tot în lumea a treia, a dispărut definitiv frontiera (John)turnierieană, ce delimita terenurile puse gratuit la dispoziţia săracilor: „bidonville-urile speranţei” au fost înlocuitecu latifundia urbane subordonate uni capitalism de conivenţă. Restricţia sau dispariţia totală a posibilităţilor de a avea o locuinţă iefitină la periferia periferiei oraşului au produs urmări enorme ce lovesc în stabilitatea socială şi economică a oraşelor sărace. Pe termen scurt, consecinţa cea mai spectaculoasă a fost -într-o sincronizare perfectă cu creşterea numărului de locatari plătitori de chirii – a densităţii populaţiei în bidonville-urile din lumea a treia; agentul care a declanşat această înghesuială de oameni fiind inflaţia preţurilor terenurilor şi locuinţelor scoase la vânzare, în contextul în care avem o stagnare sau un declin al numărului de locuri de muncă ce pot fi obţinute legal. Megabidonville-urile contemporane precun cartierul Kibera (Nairobi) sau Cartierul-Soarelui (Port-au-Prince) au ajuns la o densitate de oameni, la nivelul solului, comparabilă cu cea a puilor din crescătoriile de profil: aceste cartiere de tip bidonville, în ciuda faptului că, în marea lor parte, au clădiri orizontale, au ajuns să adăpostescă pe metru pătrat mai mulţi locuitori decât adăposteau celebrele cartiere cu imobile în ruină din suburbia Lower East Side, din anii 1900, sau actualii zgârie-nori din centrul oraşului Tokyo, ori din cartierul newyorkez, Manhattan. Astfel, cartierul Dharavi din Bombay, devenit cel mai mare bidonville contemporan din toată Asia, are o densitate maximă de populaţie de două ori mai mare decât cea a New York-ului sau Bombay-ului din secolul al XIX-lea, oraşe pe care Roy Lubove le considera „locurile cele mai suprapopulate de pe toată planeta”, în perioada de sfârşit a epocii vic-toriene.2)
1) Greg Bankoff, ‘Constructing Vulnerability: The Historical, Natural and Social Generation of Flooding in Metropolitan Manila”, Disasters, 27 : 3, 2003, p. 232.
2) „Un cartier ce poate fi dat ca exemplu de eleventh ward din New York, are 243.641 de locuitori pe km2, iar în cartierul Koombarwara, din Bombay, avem 187.722 locuitori pe km2.”. (Roy Lubove, The Progressives and the Slum: Tenement House Reform in New York City, 1890 -1917, Pittsburgh, 1962, p. 94).
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.