Cea mai rea dintre toate lumile posibile(67) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
Această implozie a populaţiei urbane din cauza sosirilor continue şi a unei aglomerări de oameni tot mai mari sfidează orice înţelegere logică a fenomenului de suprapopulare, în oraşe. De exemplu, în bustees-urile din Calcutta, în fiecare cameră trăiesc înghesuite, în medie, 13, 4 oameni,bărbaţi, femei şi copii. Dacă este să dăm crezare statisticilor municipale, locuitorii din cartierul Dharavi stau înghesuiţi într-un număr incredibil de 18.000 de persoane pe un acru,1) în camere ce depăşesc cu puţin suprafaţa de trei metri pe patru, de cele mai multe ori îngrămădiţi pe paturi supraetajate sau direct pe podea, lipţi unii de alţii.2) La poalele colinei Moqattam, la est de Nil, cartierul Manshiyet Nasr este pe punctul de a fi suprapopulat: peste o jumătate de milion de locuitori împart 350 de hectare. (în zona sudică de lizieră, „în condiţii de degradare dantescă”, conform publicaţiei Financial Times, faimoşii zaballeen, pentru a supravieţui, scormonesc prin munţi de gunoaie pentru a găsi resturi de mâncare, pe care le con-sumă3). Favelele din Rio sunt pe punctul de „a se verticaliza” cu cea mai mare viteză din cauza faptului că nu mai sunt terenuri libere pentru construirea de locuinţe şi numai în felul acesta pot face faţă cererii tot mai mari de camere de închiriat. „Se observă, în zona periferică a favelelor din Rio, scrie Suzana Taschner, o verticalizare a celor mai vechi zone, unde apar imobile cu cinci sau şase etaje, de cele mai multe ori destinate închiri-
erii4).”
Sub efectul speculei apărute ca urmare a dezvoltării urbane a zonelor periferice, densitatea a devenit aproape la fel de mare ca şi în centrul oraşului. De exemplu, la Caracas, barrios cresc în densitate de populaţie în ritmul de 2% pe an – accentul punându-se pe expansiunea pe verticală, pe coastele munţilor. Cercetători de la Universitatea Columbia, ce studiază riscurile de producere de alunacări de teren ce ameninţă Caracasul, au fost uimiţi când au văzut că locuitorii săraci trebuie să dea dovadă de calităţi de alpinişti pentru a ajunge la locuinţele undfe stau cu chirie. „Unii rezidenţi trebuie să se caâere pe echivalentul a 25 de etaje pentru a ajunge la casa lor de tip rancho, iar locuitorii cartierelor barrios trebuie să meargă pe jos, aproape treizeci de minute pentru a ajunge la un
mijloc de transport în comun.”5) în Bogota, expansiunea zonei sărace către sud
se caracterizează printr-o mare densitate a populaţiei în ciuda unei creşteri importante a locuinţelor oferite pentru locuit, fenomen vizibil cu cât te îndepărtezi de centru oraşului, ducându-te spre periferia acestuia 6).
Vânzarea de locuinţe şi de terenuri care vor fi folosite pentru extinderea zonei urbane într-o metropolă, dinamică demografic dar foarte săracă în locuri de muncă, devine ingredientul perfect teoretic pentru creşterea necontrolată a chiriilor şi apariţia suprapopulării, observată pe vremuri în cazul Londrei şi Neapolelui, la sfârşitul perioadei victoriene. Cu alte cuvinte, sunt forţele ce pun în mişcare piaţa vânzării de terenuri şi locuinţe, cele pe care Banca Mondială le aclamă, în prezent, considerându-le ca soluţie optimă pentru rezolvarea crizei locuinţelor, în mediul urban din lumea a treia, chiar dacă aceste forţe devin tocmai formele clasice de declanşare a crizei.
1) 1 acru = 4.047 m2
2) Kalpana Sharma, Rediscovering Dharavi, op. cit., p. XX, p. XXVII şi p. 18.
3) James Drummond, „Provinding Collateral for a Better Future”, Financial Times, 18 oct. 2001.
4) Suzana Taschner, „Squatter Settlements and Slums in Brazil”, art. cit., p.196 şi p. 219.
5) Urban Planning Studio, Disaster-Resistant Caracas, p.27.
6) Rakesh Mohan, Understanding the Developing Metropolis, p. 27.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.