Cea mai rea dintre toate lumile posibile(68) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
Dar piaţa vânzărilor imobiliare foarte rar operează de una singură. în capitolul următor, vom analiza lupta de clasă pentru cucerirea sau conservarea spaţiului urban în oraşele din Sud şi rolul pe care-l are violenţa Statului declanşată în procesul economic şi social al vânzării pământului. „Din acest punct de vedere, observă cu amărăciune dar şi pe drept cuvânt Erhard Berner, Statele s-au dovedit mai eficiente în distrugerea locuinţelor destinate celor săraci, decât în construirea lor.”1)
5
Haussmann la tropice
„Se pare că nu din cauza sărăciei urbane există bidonville-urile, ci din cauza bogăţiei urbane.”
Gita Verma2)
Inegalităţile urbane din lumea a treia sunt vizibile chiar din spaţiul cosmic: identificarea prin intermediul satelitului a oraşului Nairobi ne arată că mai mult din jumătatea populaţiei acestei localităţi trăieşte doar pe 18% din suprafaţa sa totală.3) Aceasta implică, desigur, mari contraste în ceea ce priveşte densitatea populaţiei. „în Nairobi, unul dintre oraşele cu cele mai mari inegalităţi de pe planetă, scrie jurnalistul Jeevan Vasagar în Guardian, prăpastia dintre bogaţi şi săraci se vede la modul copleşitor în aspectul pe care-l au diferite cartiere. Conform recensământului din 1999, periferia împădurită a cartierului Karen are mai puţin de 360 de locuitori pe kilometru pătrat, în timp ce zona cartierului Kibera are 80.000 de persoane pe kilometru părat.4)” Dar Nairobi nu este singurul oraş unde săracii sunt obligaţi să trăiască în bidonville-uri la fel de dens populate ca un muşuroi de furnici, în timp ce bogaţii se bucură de grădini, proprietate particulară sau de vaste spaţii publice de recreere. Conform recensămintelor, 70% din populaţia oraşului Dacca trăieşte înghesuită pe 20% din suprafaţa sa5). De asemenea, în oraşul Santo Domingo, două treimi din populaţie locuieşte în magherniţe şi în tabere de squatteri, ocupând doar ocincime din suprafaţa urbană, iar 12,5% din totalul populaţie, procent reprezentând pe cei mai săraci locuitori, locuiensc doar pe 1,6% din totalul suprafeţei oraşului6). Conform unor geografi urbani, se pare că Bombay deţine recordul în ceea ce priveşte repartizarea inegală de oamenii, în mediul urban: „în timp ce bogaţii sunt proprietrar a 90% din pământ şi trăiesc într-un mediu natural confortabil şi neaglomerat, cei săraci trăiesc înghesuiţi în doar 10% din totalul suprafeţei oraşului7).”
1) Erhard Berner, „Learning from Informal Markets”, art. cit., p. 230.
2) Gita Verma, Slumming India, op. cit., p.XIX.
3) G. Sartori, G. Nembrini şi F. Stauffer, „Monitoring of Urban Growth of Informal Settlements and Population Estimation from Aerial Photography and Satellite Imagining”, Occasional Paper # 6, Fondation de Genève, juin 2002 (np).
4) Jeevan Vasagar, „Bulldozers Go in To Clear Kenya’s Slum City”, Gurdian, 20 aprilie 2004.
5) Shihabuddin Mahmud şi Umut Duyar-Kienast, „Spontaneous Settlements in Turkey and Bangladesh: Preconditions of Emergence and Environmental Qualitty of Gecekondu Settlements and Bustees”, Cities, 18:4, 2001, p. 272.
6) Edmundo Morel şi Manuel Mejia, „The Dominican Republic”, in Antonio Azuela, Emilio Duhau şi Enrique Ortiz (sub coordonarea lui), Eviction and the Right to Housing: Experience from Canada, Chile, The Dominican Republic, South Africa and South Korea, Ottawa, 1998, p. 90; Marianne Fay şi Anna Wellenstein, „Keeping a Roof over One’s Head”, art. cit., p. 97.
7) Greg O’Hare, Dina Abbot şi Michael Barke, „A Review of Slum Housing Policies in Mumbai”, art. cit., p. 276. Arjun Appadurai menţionează cifra de 6 milioane de săraci ce trăiesc înghesuiţi pe doar 8% din suprafaţa totală a oraşului. („Deep Democracy: Urban Governmentality and the Horizon of Politics”, Environment and Urbanization, 13:2, oct. 2001,
p.27.)
JTradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.