Cea mai rea dintre toate lumile posibile(72) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
în marile oraşe din lumea a treia, rolul represiv şi panoptic de tip „Haussmann” este, la modul foarte general, deţinut de către agenţiile de dezvoltare, înfiinţate tocmai în acest scop; fiind finanţate de marile instituţii ce le împrumută bani, precum Băncii Mondiale, fiind protejate de efectele voturilor locale de veto, scopul lor este să delimiteze, să edifice şi să protejeje insule de cybermodernitate în mijlocul nevoilor urbane nesatisfăcute şi a subdezvoltării generale.
Urbanistul Solomon Benjamin a studiat cazul oraşului Bangalore unde Agenda Task Force, ce girează deciziile strategice generale, este ţinută sub control strict de către înalţi funcţionari ai executiuvului şi de către marii reprezentanţi ai intereselor private, fiind aproape deloc traşi la răspundere în faţa aleşilor locali. „Zelul de care a dat dovadă elita politică pentru a transforma Bangalore într-un nou Singapore a provocat enorm de multe expulzări şi demolări de locuinţe destinate săracilor, mai ales desfiinţarea de mici centre comerciale, amplasate în zonele urbane productive. Suprafeţele de teren, sunt complet curăţate ca-n palmă de orice tip de construcţie, iar apoi sunt date de agenţii centrale de amenajare la grupuri superioare de interese, din care fac parte mari întreprinderi private.1)”
De asemenea, în Delhi – unde Banashree Chaterjimitra a observat că guvernul „a trădat în totalitate obiectivul propus în alegerile locale de a da teren celor foarte săraci pentru a-şi construi o locuinţă”, tolerând ca dreptul acestora de a avea o bucată de pământ le-a fost luat abuziv de către clasa de mijloc – autoritatea pentru dezvoltare urbană a identificat aproape o jumătate de milion de persoane ce nu aveau o locuinţă proprie, aceasta fiind expulzată cu forţa sau obligată „să plece din oraş de bunăvoie”2). Capitala Indiei confirmă în mod brutal teza lui Jeremy Seabrook conform căreia „cuvântul «infrastructură» este noul nume de cod pentru a desemna alungarea, fără milă, a săracilor din improvizatele lor locuinţe, făcute din materiale găsite la groapa de gunoi3)”. fntinzându-se, în Delhi, de-a lungul râului Ymuna, cartierul Yamuna Push-ta este un enorm jhuggi (bidonville) foarte sărac, ce adăposteşte 150.000 de rezidenţi, majoritatea refugiaţi musulmani din Bengal. în ciuda manifestărilor de protes şi a revoltelor de stradă, autorităţile au început să-i alunge pe săraci din acest cartier, încă din 2004, pentru a construi o largă promenadă şi a amplasa echipamente turistice pe malul râului. în timp ce guvernul indian are parte de laude, la nivel internaţional, pentru noul său „plan urbanustic verde”, rezidenţii sunt duşi cu forţa, în camioane, spre un nou cartier periferic, de tip bidonville, situat la o depărtare de douăzeci de kilometri, în ciuda dovezilor oficiale prin care se demonstrează, conform publicaţiei Hindustan Times, că „mutarea locuitorilor din jhuggi-urile capitalei are ca efect scăderea venitului mediu pe familii mutate, cu aproape 50%.” 4) „Trebuie să cheltuim cel puţin jumătate din ceea ce câştigăm, într-o lună, pentru a plăti biletul dus-întors, naveta dintre casă şi ser-vici”, spunea unul dintre expulzaţi, vorbind cu un jurnalist.5)
1) Solomon Benjamin, „Globalization’s Impact on Local Government”, UN-HABITAT, Debate, 7:4, decembre 2001, p. 25.
2) Banashree Chaterjimitra, „Land Supply for Low-Income Housing in Delhi”, in Robert-Jan Baken şi Jan van der Linden (sub coordonarea lui), Land Delivery for Low Income Groups in Third World Cities, op. cit.., p. 218-229; Neelima Risbud, „Policies for Tenure Security in Delhi”, art. cit., p. 61.
3) Jeremy Seabrook, In the Cities of the South, op. cit., p.267.
4) Varun Soni, „Slumming It”, Hindustan Times, 24 oct. 2003.
5) Ranjit Devraj, „No Way but Down for India’s Slum Dwellers”, Asia Times, 20 iulie 2000.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.