Cea mai rea dintre toate lumile posibile(75) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis_
într-un articol foarte interesant, unde sunt comparate recentele operaţiuni de reamenajare a centrelor oraşelor din Republica Populară Chineză cu programele de renovare urbană din Statele Unite, în perioada marilor schimbări ce au avut loc în anii 1950 – 1960, Yan Zhang şi Ke Fang scriu, printre altele, că în Shanghai au fost mutaţi cu forţa peste 1,5 milioane de oameni, între anii 1991 şi 1997, pentru a se face loc construirii de zgârie nori, de apartamente de lux, de centre comerciale şi noi infrastructuri; în aceiaşi perioada, aproape un milion de locuitori din vechiul oraş al Pekinului au fost duşi să stea la periferie.1)
La începutul demarării reamenajărilor urbane, în China lui Deng Xiao-ping şi în America lui Harry Truman, s-a încercat impunerea de programe de construire de locuinţe pilot ce nu păreau deloc că ameninţă existenţa structurii urbane tradiţionale.
„Când toate municipalităţile au dezvoltat aceste programe experimentale la cea mai mare scară şi au accelerat ritmul de construire de noi locuinţe, nimic nu era precizat în aceste programe pentru limitarea numărului de locuinţe propuse spre vânzare la preţul pieţei, după cum nimic nu era precizat pentru limitarea folosirii nerezidenţiale a clădirilor. Din cauza acestei scăpări, foarte repede nimeni nu a mai fost interesat să construiască apartamente pentru cei cu venituri mici sau medii, antreprenorii grăbindu-se să construiască câte apartamente de lux sau blocuri pentru birouri au putut. în unele cazuri, ca în cel al proiectului Hubeikou (cartier al oraşului Pekin), niciunul dintre vechii locuitori ai cartierului nu avea suficienţi bani pentru a-şi permite să rămână în locuinţa de lux construită pe locul celei vechi. în alt caz, cum este cel al cartierului New Oriental Plaza, nu s-a construit niciun bloc de locuinţe, în schimb a apărut cel mai mare complex comercial din Asia”. 2)
Oraşul, model de frumuseţe
în mediul urban din lumea a treia, locuitorii săraci se tem de evenimentele organizate la nivel internaţional – congrese, vizite ale demnitarilor, competiţii sportive, concursuri de frumuseţe şi alte festivaluri internaţionale – deoarece, cu această ocazie, autorităţile urbane se trezesc brusc din amorţeală şi declanşează cruciada pentru curăţenia oraşului respectiv: în astfel de cazuri, locuitorii bidonvilurilor ştiu foarte bine că, fiind consideraţi „mizeria” şi „plaga” societăţii, conducătorii preferă ca lumea să nu ştie nimic despre existenţa lor. în 1960, când a fost sărbătorită idepen-denţa Nigeriei, prima grijă a noului guvern a fost să ridice un gard înalt între aeroport şi centrul oraşului, astfel încât prinţesa Alexandra, trimisa reginei Eliza-betha, să nu vadă, când s-a deplasat cu maşina, cartierele de bidonville-uri din Lagos.3) în zilele noastre, guvernele au tot mai mult tendinţa să radă cu buldozerele astfel de cartiere, alungându-i pe rezidenţii acestora, în afara oraşelor.
Pe locuitorii oraşului Manilla îi apucă groaza când se declanşează „campaniile de înfrumuseţare a oraşului”.
1) Yan Zhang şi Ke Fang, „Is History Repeating Itself? From Urban Renewal in the United States to Inner-City Redevelopment in China”, Journal of Planning Education and Research, nr. 23, 2004, p. 286 – 289.
2) Ibid.
3) Ben Omiyi, The City of Lagos: Ten Short Essays, New York, 1995, p. 48.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.