Cea mai rea dintre toate lumile posibile(76) De la explozia urbana la Bidonville-ul Global

de Mike Davis
în timpul regimului Imelda Marcos, locuitorii din bidonville-urile Manillei au fost sistematic expulzaţii pentru a nu fii văzuţi de cei ce formau cortegiile festive ce defilau cu ocazia organizării concursului de miss Univers 1974, sau când a avut loc vizita preşedintelui american Gerald Ford, în 1975, ori când s-a ţinut reuniunea la nivel înalt a Băncii Mondiale şi a FMI-ului, în 1976.1) în total, au fost mutaţi cu forţa 160.000 de săraci, fără locuinţe, pentru a nu fii în câmpul vizual al ziariştilor veniţii la Manilla cu ocazia respectivelor evenimente. Cei mai mulţi dintre ei au fost duşi la periferia oraşului, la treizeci de kilometri sau chiar mai mult, faţă de locul unde-şi avuseseră locuinţele.2) Apoi, a ajuns la conducere „Puterea poporului”, a lui Corazon Aquino, care a luat măsuri şi mai brutale decât cele adoptate de Imelda Marcos: 600.000 de squatteri au fost expulzaţi din Manilla, în timpul preşedenţiei lui Aquino, de cele mai multe ori fără să mai fie stabilit un loc anume unde să stea săracii oraşului, aceştia fiind abandonaţi la voia întâmplării.3) în ciuda promisiunilor făcute în timpul campaniei, referitoare la protejarea săracilor, prin garantarea unei locuinţe în care fiecare dintre aceştia să stea, Joseph Estrada, succesorul lui Aquino, a continuat politica expulzărilor masive: 22.000 de barăci care-i adăpostea pe săraci, au fost rase de pe suprafaţa pământului, în primul semestru al anului 1999.4) Apoi, în noiembrie 1999, în timpul lucrărilor de pregătire a întâlnirii la nivel înalt a reuniunii ANSEA (Asociaţia naţiunilor din Sud-Estul Asiei), echipe speciale de demolare s-au ocupat de bidonville-ul Dabu-Dabu, din cartierul Pasay. Când 2.000 de locuitori au format un zid uman, a fost deplasată o echipă specială de intervenţie, înarmată cu puşti de asalt M16. Au fost ucişi patru manifestanţi şi răniţi douăzeci. După aceea, au fost incendiate cu aruncătoare de flăcări toate locuinţele fără să li se permită celor ce stăteau în ele să-şi ia cu ei arărâtele de lucruri, aflate în interior, iar amărâţii locuitori ai bidonville-ului Dabu-Dabu au fost mutaţi cu forţa lăngă locul de deversare al canalelor oraşului, copiii lor alegându-se, foarte repede cu infecţii gastro-intestinale mortale.5)
Adus cu forţa la putere de către infanteria marină a Statelor Unite, în 1965, Juan Balaguer, preşedinte al Republicii dominicane, şi-a câştiga tristul renume de „Marele Expulzator”. Readus din nou la putere, în 1986, acest bătrân autocrat a decis să refacă din temelii oraşul Saint-Domingo, cu ocazia apropiatei sărbătoriri a împlinirii a 500 de ani de la descoperirea Americii de către Christo-for Columb, dar şi cu ocazia vizitei Papei. Cu ajutorul guvernelor din timpul său şi a fondurilor europene primite, Juan Bal-aguer, sărind mult peste cal, a demarat o serie de proiecte fără precedent în istoria ţării sale: Farul lui Columb, Plaza de Armas şi un întreg arhipelag cu suprafeţe de pământ, destinate construirii de locuinţe pentru clasa de mijloc. în afară de faptul că avea de gând să ridice monumente care să-l glorifice, a căutat de asemenea să haussmannizeze zonele urbane tradiţionale ca arhitectură colonială. Principala sa ţintă a fost imensa zonă a cartierului Sabana Perdida, plasat la la nord-est de centrul oraşului, unde locuiau săracii.
1) Erhard Berner, „Poverty Alleviation and the Eviction of the Poorest”, art. cit., p. 559.
2) David Drakakis-Smith, Third World Cities, op. cit., p.28.
3) Erhard Berner, Defending a Place, op. cit., p. 188.
4) Tesk Force Detainees of the Philippines (TFD-AMRSP), „Urban Poor, Demolition and the Right to Adequate Housing”, document de informare a militanţilor, Manilla, 2000.
5) Helen Basili, „Demolition the Scourge of the Urban Poor”, Transition (newsletter du Service for the Treatment and Rehabilitation of Torture and Trauma Survivors – STARTTS), nr. 6, mai 2000.
Tradus din franceză de Mircea COTÂRŢĂ special pentru tinerii ce vor să devină politicieni, în speranţa că nu vor fi la fel de limitaţi intelectual ca cei mai mulţi dintre actualii politicieni, cu funcţii de decizie, din Parlamentul, prefecturile, consiliile judeţene sau locale şi primăriile României, spre paguba oamenilor simpli.