Cel mult 20% dintre locuinţe sunt asigurate împotriva dezastrelor naturale

Au trecut 10 ani de la emiterea Legii nr. 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren şi inundaţiilor si se menţine, in continuare, un nivelul redus de acceptare în rândul populaţiei, gradul de acoperire situându-se sub 20% din totalul fondului locativ. Este un aspect deloc lipsit de importanţă, care a generat necesitatea găsirii unor soluţii pe termen scurt, mediu şi lung pentru asigurarea sustenabilităţii sistemului de asigurări, în condiţiile actualului nivel al primei de asigurare stabilit de către legiuitor, nivel al primei ce a fost anterior calculat pe baza unui grad de cuprindere în asigurare de 100%.
În condiţiile în care, anual, sunt contabilizate pagube produse de inundaţii şi alunecări de teren care sau ridicat până la 0,6% din PIB, un mijloc eficient de administrare a efectelor, de reducere a impactului economic si a perioadei de redresare este reprezentat de asigurarile de catastrofă naturală, care contribuie totodată la dezvoltarea preventiei şi în final la sustenabilitatea finanţelor publice. Cu toate acestea, se constată o subestimare a acestui risc din partea proprietarilor de locuinte, având in vedere că, în primul semestru al anului 2018, numărul de contracte în vigoare s-a mărit cu un procent nesemnificativ de 1%, ajungand la circa 1,7 mil, iar primele brute subscrise au crescut cu aproximativ 3%, ajungând la 71,5 mil lei. În continuare populaţia se bazează preponderent pe ajutor guvernamental pentru compensarea pierderilor, cu toate ca PAID s-a constituit ca o soluţie socială pentru protejarea pe scara largă a intereselor cetăţenilor.
Problema revine însă în actualitate episodic, cum s-a întâmplat şi după seismul din noaptea de sâmbătă spre duminică, cel mai puternic din ultimii 14 ani. În majoritate, proprietarii sunt de acord că proprietăţile imobiliare trebuie asigurate dar ar dori să plătească strict pentru riscurile la care sunt expuşi.