Cele 10 fecioare şi strigătul de la miezul nopţii

Întreaga Săptămână a Patimilor este o meditaţie la patimile Domnului, dar şi la ultimele fapte şi învăţături date de El. Totodată, aceasta este o săptămână de intensificare a eforturilor noastre duhovniceşti în vederea unei pregătiri mai bune pentru Praznicul Învierii. Astăzi, în a doua zi a Săptămânii Patimilor, Biserica face pomenirea celor zece fecioare, despre care Mântuitorul a vorbit ucenicilor şi mulţimilor. Este vorba despre pilda celor zece fecioare rostită de Mântuitorul lisus Hristos şi pe care Biserica ne-o pune în faţa conştiinţei în această sfântă zi. Însă ce legătură are o pildă în care se vorbeşte despre o nuntă, cu tristeţea Săptămânii Mari? Sfârşitul vieţii pământeşti şi începutul plinătăţii de viaţă în împărăţia lui Dumnezeu este, conform pildei celor zece fecioare, o nuntă. În ordinea firească, nunta este cea dintâi, abia mai apoi urmând îngroparea. În ordinea duhovnicească, întâi ne îngropăm pentru lume şi pentru cele ale ei ca, apoi, să ne bucurăm de nunta nesfârşită împreună cu Mirele Hristos.
Evanghelistul Matei vedea în parabolă o alegorie a Parusiei lui Hristos, Mirele ceresc; cele 10 fecioare reprezintă comunitatea creştină în aşteptare; zăbovirea Mirelui este amânarea Parusiei; subita Sa sosire este neaşteptatul eveniment al Parusiei; aspra respingere a fecioarelor nebune este judecata cea de pe urmă. Mai mult într-un stadiu foarte timpuriu fecioarele nebune au fost interpretate ca referindu-se la lsrael, iar cele înţelepte ca referin-du-se la neamuri; tradiţia lucanică se pare că a înfăţişat condamnarea lui Israel la judecata din urmă ca refuz al acceptării celor care au bătut prea târziu la uşă. (Lc.13,25).
De asemenea, neaşteptata sosire a Mirelui îşi găseşte paralele în neaşteptata revărsare a potopului, în neprevăzuta pătrundere a furului sau în surprinzătoare întoarcere a stăpânului casei, fie de la petrecere , fie din călătorie. Elementul comun al surprizei este o întruchipare a neaşteptatei precipitări a catastrofei. Ea va veni tot atât de neaşteptat, ca şi strigătul de la miezul nopţii din parabolă: „lată, mirele vine!” Ceea ce exprima lisus în parabolă era un strigăt de avertizare privitor la iminenta criză eshatologică, iar mulţimile au înţeles-o ca atare. Strigătul de avertizare urmărea să trezească mulţimea din somn.
Biserica ne învaţă, aşadar, în această zi de marţi din Săptămâna Patimilor să fim cu luare aminte la noi înşine, la datoriile noastre, să aşteptăm pe Mirele ceresc cu inimă iubitoare şi cu fapte bune ca şi întru aceasta să se preaslăvească Tatăl nostru cel din ceruri. În această sfântă zi Biserica ne îndeamnă la priveghere, la trezvie, la lucrarea faptelor celor bune şi la alungarea leneviei prin stăruinţă în rugăciune şi post.
Pr. Prof. dr. Stan Mihail Iulian Directorul Seminarului Teologic Sf. Ioan Gură de Aur din Târgovişte